Dănuţ Ivănică (21 ani) provine dintr-o familie de baptişti. Nu-i plac discotecile, nu vrea să audă de băutură, ori ţigări. "Nu mă interesează cluburile. Părinţii mei s-au chinuit să mă ţină la fotbal, acum a venit momentul să-i răsplătesc!", se mândreşte tânărul lui FC Argeş.
“Ivan”, puştiul roşcovan de 1, 87 metri e ultima descoperire a lui Dobrin. Viaţa lui s-a schimbat în 2005. Avea 15 ani şi era la Rova Roşiori, pe atunci în Divizia C. Visa la mai mult: să reuşească ca fotbalist. Începuse trialurile la Şcoala de fotbal “Nicolae Dobrin”. Tatăl său, fan al “Prinţului” din Trivale, l-a adus imediat la Piteşti. <
Cel mai greu an
A urmat o perioadă dificilă. La 15 ani era departe de familie. Ambiţios din fire, concentrat până la ultimul muşchi, a făcut tot posibilul să îi demonstreze maestrului că a meritat încrederea sa. “Am realizat că sunt obligat să muncesc. Cuvintele domnului Dobrin, m-au ambiţionat. Fiecare sfat şi orice muştruluială m-au ajutat” adaugă Ivănică, cu emoţie în voce.
Maestrul Dobrin pleacă în paradis, “Ivan” rămâne în purgatoriu
Din octombrie 2007, sufletul “Prinţului” se odihneşte sus în albastrul cerului. “Domnul Dobrin mi-a fost al doilea tată. M-a învăţat că înainte de a fii fotbalist, trebuie să fiu om. Mă ajuta mult şi mă învăţase să joc pe toate posturile: fundaş, mijlocaş şi vârf “, spune “Ivan”.
Alt ghinion: accidentarea din 2008
Împlinise 18 ani şi începuse să explodeze. A venit iarna lui 2008, iar Ivănică a suferit o accidentare gravă: ligamentul încrucişat, rupt pe jumătate! De ce ar fii continuat? Pe
