De cate ori suntem intrebati despre orasul in care locuim, gasim imediat lucruri care nu ne convin si credem cu tarie ca, daca am fi trait intr-un alt oras, am fi avut o alta viata. Motive sa nu-ti placa urbea in care traiesti gasesti cu sutele, iar lista creste daca vorbim de Bucuresti.
N-ai cum sa nu-l iubesti si sa-l urasti, in acelasi timp. O prezenta pitoreasca in capitala europeana o reprezinta si vanzatoarele. Exista in Bucuresti un anume magazin de accesorii in care fiecare doamna ori domnisoara n-a intrat, cel putin o data, din cauza vanzatoarelor si a abordarii lor exagerat de amabile. Enervant de amabile, chiar. De fapt, angajatele astea si-au vandut sufletul diavolului agasarii.
Politica companiei pare sa fie aceea ca angajatele trebuie sa intampine clientii cu zambetul pe buze, sa le satisfaca dorintele, sa ii consilieze si sa ii ajute, pentru ca magazinul sa-si sporeasca vanzarea. Intentie nobila, intr-adevar, dar ceva merge in continuare prost.
Tinerile angajate la acest magazin de accesorii si-au dezvoltat clar un saselea simt. Te vad inainte sa le treci pragul si, dupa ce ai intrat, nu mai ai nicio scapare. "Buna ziua, bine ati venit. Doriti un cosulet?" iti spun ele cu voce mieroasa si ranjind nenatural. Te abtii, ca mama te-a educat inainte sa te trimita la Bucuresti.
Nici n-apuci bine sa-ti clatesti ochii cu stralucirea colorata a gablonturilor agatate de pereti, ca vine alta vanzatoare - mai nou consultant de vanzari - sa-ti ofere ajutorul. Aduce iar cosuletul in discutie. Ba iti recomanda o geanta ori un ceas care sa se asorteze cu amarata de agrafa de par pe care vrei s-o cumperi si sa iesi mai repede din magazin.
Degeaba ii explici ca n-ai nevoie de cosuletul lor, ca-ti poti cara singur agrafa pana la casa ori ca nu te intereseaza margelele la super-promotie. Nu, oricat de acru si ras
