După aproape doi ani de mandat, Daniel Funeriu a început bine. Clasificarea universităţilor şi a programelor de studiu este primul pas spre ordonarea haosului care a măcinat până acum învăţământul superior.
Deşi, din punctul de vedere al informaţiei nu aduce nimic nou, evaluarea coordonată de Ministerul Educaţiei oficializează starea de fapt şi creează premisele pentru măsura care se impune automat: dizolvarea prin comasare a mai bine de jumătate dintre rectorate şi desfiinţarea programelor care nu produc nimic în afară de cartoane cu antet.
Ştiam cu toţii că în afara câtorva (ministerul a stabilit că douăsprezece) universităţi, nu avem cu adevărat învăţământ competitiv. Acum am primit confirmarea printr-un act al guvernului. Făcută ori ba după "criterii subiective", cu sau fără bunăvoinţa rectorilor, per ansamblu clasificarea este relevantă şi autentică. Sau poate aduce cineva argumente serioase că în grupa de vârf, în loc de UB, UBB, sau UAIC trebuiau să se regăsească ARTIFEX, Bioterra, sau Danubius?
De la "Avram Iancu" şi "Bogdan Vodă", la "Andrei Şaguna", "Mihail Kogălniceanu", "Eminescu" şi "Titulescu", "Brâncuşi" şi "Brâncoveanu", înmulţirea în ritm de cârciumă a universităţilor autohtone a epuizat până şi imaginaţia în ceea ce priveşte denumirea acordată. În total, 110 universităţi au în acest moment dreptul de a şcolariza studenţi. Majoritatea hrănite din "bacalaureaţii" scoşi cu succes de liceele cu rată de 90% şi toate (în cazul celor de stat) susţinute din banii ministerului.
Practic, pe lângă diminuarea sumelor provenite de la stat, încadrarea în cea de-a treia categorie va forţa cele 48 de universităţi să-şi concentreze bugetele diminuate asupra programelor care fac dovada că merită să fie ţinute pe piaţă. Altfel, nu au decât să pregătească forţa de muncă locală, fără pretenţiile superspecializării pe care le presupune doctoratul
