De la puştiul sărac de la periferia Buenos Aires-ului la superstarul de astăzi, Carlos Tevez a parcurs un drum extrem de lung. A ajuns un jucător de clasă mondială, care dă totul pe teren (când e convins să păşească pe gazon), idol (apoi duşman) pentru fani, şi, cu siguranţă, un caracter greu de manageriat pentru antrenori. Din 2006, de la sosirea în Anglia, a devenit un adevărat personaj pentru presa mondială. Refuzul de juca cu Bayern, în Ligă, şi repercusiunile gestului său l-au mai adus, încă o dată, în prim-plan.

Tevez e fotbalistul de care se vorbeşte cel mai mult la ora actuală. I-a doborât pe Messi şi Ronaldo. Pentru că gestul său de pe "Allianz Arena", din 27 septembrie, când l-a refuzat pe Mancini şi n-a vrut să intre pe gazon, a făcut înconjurul lumii. Avertizarea de tsunami fusese emisă de mult. A surprins poate intensitatea sa. De un an, Carlitos strigă sus şi tare că vrea să plece de la Manchester, că nu mai suportă oraşul şi clima, dar "cetăţenii" au forţat o dragoste cu de-a sila. Iar după ce atacantul şi-a pierdut banderola şi locul de titular, relaţia a fost marcată, inevitabil, de o despărţire cam urâtă. Tevez e suspendat momentan, iar viitorul său e încă în ceaţă. Dar e clar că nu mai are legătură cu Manchester, oraşul care l-a făcut practic mare.

"Nu puteam să ies noaptea pe stradă"

Povestea lui Tevez a început în "Fuerte Apache", un cartier aflat la jumătate de oră de mers cu maşina de centrul Buenos Aires-ului. O zonă rău famată, dură, construită la ordinul guvernului argentinian înainte de CM din 1978, cu un singur rol. Acela de a ascunde sărăcia care exista atunci în centrul capitalei argentiniene. Pentru asta, zeci de mii de oameni au fost strămutaţi din casele lor din centrul oraşului în "noul" cartier cu blocuri "gri", construite să adăpostească vreo 25.000 de oameni şi unde au ajuns, de fapt, vreo 100