Cel mai cunoscut şofer de autocar din fotbalul românesc, Constantin Ologu, sau "Tyson" pentru toată lumea, ne-a primit în autocarul lui. A acceptat să povestească despre perioada petrecută în "Ştefan cel Mare", însă ne-a avertizat de la început: "Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu am avut niciun accident. Anul ăsta am împlinit 20 de ani la volanul lui Dinamo şi am strâns numai întâmplări. Aveţi nevoie de o carte pentru a le scrie pe toate".
Pe "Tyson" l-a transferat Vasile Ianul. Era şofer la Ministerul de Interne, iar de aici a făcut pasul spre Dinamo. În 1991, Constantin Ologu lua în primire volanul unui "Neoplan", care şi acum se mai află parcat în spatele vestiarelor. Pasageri? Stelea, Mihăiescu, Dorinel Munteanu, Mihali, Selymes şi mulţi alţii. Nu la mult timp a devenit "Tyson", iar de aici are prioritate chiar el: "Eram în vamă, la Edirne, şi m-am luat cu nişte turci. Era caz de aviaţia militară, de forţele terestre, înţelegi? Mihăiescu mi-a dat porecla şi de atunci, chiar dacă am mai schimbat două autocare şi vreo şapte generaţii, mi-am păstrat brandul". La nevoie, în decursul timpului, s-a transformat şi în şofer de ambulanţă. "Îmi aduc aminte că mă întorceam de undeva din Moldova. Cornel Dinu era antrenor, iar Mihali se simţea rău. Pe la Focşani am oprit, iar el a vomitat sânge. Ne-am îngrozit şi i-am spus lui «Mister» să-l ducem cât mai repede la spital. Până la Bucureşti am zburat, iar când l-a văzut Oprescu ne-a zis: «L-aţi adus pe ăsta mai mult mort decât viu!»".
La un pas de catastrofă pe Valea Oltului
"Tyson" rememorează şi unul dintre momentele critice de la volan. "Prin '96, pe Valea Oltului, mi-a intrat un tir în faţă. Am frânat şi am tras de volan cât am putut pentru a-l evita. Când m-am uitat la oglindă, aveam urmele de la prelata lui. Augustin era lângă mine alb, iar nea Petre Buduru în spate. I-am spus: «Nea P
