"Prima amenintare pentru Romania o reprezinta posibila revenire a socialistilor la putere in 2012", spune Mihail Neamtu, unul dintre fondatorii Noii Republici.

O afirmatie care a starnit suficienta enervare pentru a mai sparge din blocada de presa din jurul acestui proiect politic. O enervare care ar fi justificata intr-o democratie normala, caci stanga, in sine, este o perfect onorabila ideologie, iar partidele cu aceasta orientare au guvernat si guverneaza cu succes mai mic sau mai mare in multe tari europene.

Si totusi, in cazul concret al Romaniei afirmatia mi se pare corecta, iar argumentele pe care se fundamenteza pot fi extrase cu usurinta din chiar proiectele promovate de reprezentantii USL. Din start ar trebui, de altfel, sa clarificam ca aceasta constructie politica, desi ii include pe liberali, este una de stanga prin chiar programul si obiectivele ei esentiale, dar si prin pozitia covarsitor dominanta pe care o ocupa PSD in cadrul ei. In plus, sa ne amintim ca insusi Crin Antonescu si-a propus, din chiar momentul alegerii sale in fruntea PNL, sa faca din acest partid "unul de mase", ceea ce suna teribil de stangist si in contradictie totala cu profilul unei formatiuni liberale.

Stanga in sine nu e toxica, dar stanga romaneasca este, pentru ca nu are nimic in comun cu stanga europeana moderna, care, asa cum spunea cu ceva vreme Miron Mitrea, se asigura in primul rand ca oamenii au cu totii undite cu care sa pescuiasca.

Stanga romaneasca are grija, dimpotriva, ca oamenii sa nu prea aiba undite si le ofera de pomana ceva peste, nici cat sa fie satui, dar suficient pentru a nu muri de foame si a fi dependenti. Cu alte cuvinte, stanga romaneasca este promotoarea statului asistential care peste tot in lume a dat faliment pentru ca este o fictiune ce incalca absolut toate legile economice si chiar ale bunului simt.