Interesul arătat de bucureşteni faţă de redeschiderea Muzeului Antipa este o victorie a bunului-simţ şi a normalităţii într-un oraş ce părea prins definitiv în plasa unei manelizări excesive. Mii de persoane au aşteptat răbdătoare la coadă pentru a admira reptile preistorice şi mamuţi dispăruţi de mii de ani.

Părinţi şi copii, bunici şi nepoţi, cupluri, prieteni, familii întregi au renunţat la plimbarea de weekend prin Herăstrău pentru una dintre puţinele oferte de divertisment inteligent disponibile în Capitală. Căci, fără îndoială, noul Antipa pune în aceeaşi măsură accent atât pe divertisment cât şi pe informare. O operaţie de cosmetizare drastică, o campanie de promovare subtilă, dar extrem de inteligentă, şi rezultatele par a fi spectaculoase. Cei de la Antipa nu au inventat apa caldă, ci au preluat o reţetă care în Occident funcţionează cu succes de zeci de ani. Şi merge şi la noi.

Public ţintă există şi este numeros. Vizitatorii din primele săptămâni sunt aceeaşi care, în urmă cu doar câteva luni, au luat la pas Bucureştiul cu ocazia Nopţii Muzeelor. Sunt aceleaşi persoane care, din lipsă de alternative, îşi pierd serile de weekend la terasele din Centrul Vechi, dar care atunci s-au călcat pe pantofi să vadă reproducerea Columnei lui Traian sau reţetele după care se preparau mâncărurile Casei Regale în perioada ei de glorie. Şi dacă poţi să faci o piţipoancă să meargă o dată pe an la muzeu, atunci înseamnă că potenţialul e mare. Mult mai mare decât pare la prima vedere.

Pentru mine, succesul a fost parafat de prezenţa la coada respectivă a unui personaj întâlnit până acum aproape exclusiv în paginile tabloidelor. Irinel Columbeanu şi fiica sa, fructul căsniciei spulberate cu celebra Monica Gabor, au aşteptat, fără fiţe, să vadă cum arata viaţa în urmă cu sute de mii de ani. Ştiu că iniţiativa micului domn Columbeanu conţinea o doză respectabil