IIFF-ul din 2011 nu se mai face si trebuie sa recunoastem ca sintem dezolati. Lucru care ne surprinde oarecum: dupa efortul sisific de anul trecut, am jurat ca nu mai vrem sa trecem prin asa ceva. Si, totusi, la fel cum o femeie uita durerile facerii si hotaraste sa faca un al doilea si un al treilea copil, anul asta am fi fost dispusi s-o luam de la capat. Sintem foarte tristi, nu numai ca am investit doi ani in acest proiect, dar si ca Iasul, aflat de ceva timp intr-un straniu desert cultural, a pierdut un festival de film. IIFF-ul a avut multe sincope si probleme organizatorice. Dar era pe drumul cel bun si, mai important, a avut filme excelente si atmosfera vibranta. Si nu e un lucru pe care il nascocim din vanitate: aruncati-va o privire peste selectia tuturor sectiunilor (IIFF-ul a fost singurul festival de film din Romania care s-a incapatinat sa aiba competitie la sectiunile de scurtmetraj, animatie si documentare si fictiune) si spuneti-ne daca mai vedeti prin tara ceva similar, in afara TIFF-ului. Ar fi putut sa creasca bine (deja la a doua editie, scurtata la 5 zile, am avut acelasi numar de spectatori ca la prima, de 10 zile). Dar, in ciuda unui dosar beton, CNC-ul ne-a refuzat, din nou, finantarea, ca si anul trecut, cind am hotarit sa facem o a doua editie intr-un regim de gherila, cu un buget minuscul si cu bunavointa si voluntariatul unor oameni extraordinari. A fost o provocare: n-am vrut sa renuntam si pentru ca ne doream o continuitate si pentru ca voiam sa verificam reactia iesenilor. Aveau sau nu nevoie de noi? Nu credem intr-un festival de film fara public - fara spectatori, aceste manifestari sint doar un pretext pentru turism, tunuri si spalare de bani. Dar se pare ca CNC-ul crede, altfel nu se explica pleiada bulversanta de festivaluri in aproape fiecare oras al tarii care are mai mult de 10.000 de locuitori. In fine, Iasul nu are lobby si ni