Şeful Secţiei de Neurologie a câştigat numeroase premii pentru cele 60 de cărţi pe care le-a publicat din 1979 încoace în domeniul medical, proză şi poezie. Profesorul Liviu Pendefunda şi-a descoperit talentul de scriitor încă din şcoala generală când a compus versuri pentru solfegiile de la ora de muzică. În martie 1971 a debutat în „Convorbiri literare“, iar în 1979 şi-a scos prima carte, „Ochi de lumină“.

În decursul anilor a publicat aproximativ 60 de cărţi, dintre care 25 ştiinţifice, 6 de eseistică, 2 de proză şi 20 de volume de versuri. Deşi înclinaţia sa a fost remarcată de toţi cei din jur, profesorul Pendefunda nu a ezitat când şi-a ales meseria de doctor şi nu regretă niciun moment alegerea făcută. „Iniţial am dorit arhitectură, apoi am optat pentru medicină. Am călcat pe urmele tatălui meu“, povesteşte doctorul Pendefunda.

Deşi la prima vedere par atât de diferite, neurologul Pendefunda consideră că atât medicina, cât şi scrierea cărţilor reprezintă o artă. „Medicina şi scrisul sunt ştiinţe umane. Este o armonie între ele. De altfel, se ştie că doctorii merg frecvent la teatru, la operă, la balet. În plus, pasiunea aceasta pe care o am pentru scris este oarecum în antiteză cu boala pe care o întâlnesc la spital. Şi medicina este o artă, cea a vindecării“, explică doctorul Pendefunda.

Îi vine inspiraţia la volan

Doctorul-scriitor nu are nicio regulă după care se ghidează atunci când compune versuri. Este de părere că dacă ar trebui să scrie la „normă“ nu ar face decât să se plafoneze. Multe din versurile profesorului Pendefunda i-au venit în minte spontan şi le-a trecut rapid pe un petic de hârtie.

„Nu poţi să scrii la comandă pentru că dacă te-ai repeta, te-ai copia, iar în final ai ajunge să te blazezi. Multe idei mi-au venit chiar când eram la volan. Scoteam repede ce aveam la îndemână, notam ideea, i