Kiwi, banane, smochine şi curmale cresc în grădinile de la Agronomie. O afacere pe care nimeni n-a mirosit-o. Sursa: VLAD STĂNESCU

În supermarketuri, le vezi ambalate individual în hârtii albe şi plasate pe rafturile de delicatese. Au preţuri de ameţeşti şi cam de asta mucegăiesc în magazine. Altele vin în pachete mici, cât pentru o gustare. Costă 10 lei bucata. Sunt fructe exotice, pe care profesorii de horticultură au început să le aclimatizeze la noi imediat după ’90.

După ani de teste şi ameliorări repetate ale soiurilor, au demonstrat că fructul kaki, curmalele sau chiar paw—paw, fruct denumit şi banana nordului, pot creşte la noi fără probleme. Un singur pas mai avem de trecut: să nu mai facem ochii mari a mirare când auzim că sunt 100% "fabricate în România".

Să cultivăm măcar din curiozitate

Dorel Hoza, decanul Facultăţii de Horticultură a Universitaţii de Agronomie din Bucureşti, spune că primele soiuri exotice le-a cultivat prin ’92. Le-a adus din Italia şi în trei ani, timp în care planta a ajuns la o oarecare maturitate, a făcut prima recoltă: "În ultimii 20 de ani, odată cu încălzirea asta globală, a crescut şi la noi temperatura medie anuală. Avem toamne lungi, avem veri călduroase, lucruri care le priesc curmalelor sau fructului de kiwi, de exemplu".

RECOLTĂ. Paw-paw-ul, sau banana nordului, a fost adus din America de Nord, însă și în grădina de la Agronomie a crescut la fel de bine

20 de kilograme pe o singură plantă

Într-un câmp din spatele facultăţii are acum mai mulţi arbuşti exotici. Kiwi-ul stă ciorchine în copac, le vezi numai să dai câteva frunze deoparte. Sunt tari şi aproape coapte. Anul ăsta producţia e bună. Fără vreun tratament chimic, au ieşit câteva kilograme pe pom. "Pot fi şi 20 - 30 de kilograme. Cam asta e media unui arbust de kiwi", completează decanul.

Există vreo diferenţă între