Conform obiceiului, antrenorul Stelei s-a rugat la biserică înaintea meciului cu Oţelul pe care l-a câştigat dramatic.

Încă nu i s-a uscat cerneala pe legitimaţie, dar i se pare că e de-o viaţă la Steaua. A fost numit vineri, a condus primul antrenament sâmbătă, a bătut Oţelul duminică seara, luni a făcut turul televiziunilor, că doar postul îl obligă şi la o imagine bună, iar marţi şi-a dus echipa la munte. Pe 17 octombrie, a doua zi după meciul de la Vaslui, va împlini 44 de ani, mulţi dintre ei nefiindu-i uşori. Şi-a croit greu drumul în viaţă, de la mărăcinii care-i intrau în tălpile goale pe miriştile satului Căldăreşti, până la costumul elegant pe care-l îmbracă pe banca echipei cu cei mai mulţi suporteri din România.

„Adevărul": Ilie, după meciul cu Oţelul Gigi Becali a zis că pentru Steaua tu eşti Duhul Sfânt!

Ilie Stan: Nu sunt! N-am puteri supraomeneşti, doar muncesc. Îmi doresc tot timpul să câştig. Pentru mine nu există decât locul întâi, restul clasamentelor nu contează.

Da, dar acum Steaua e pe 8!

Tocmai asta vreau să le transmit jucătorilor. Că muncind mult şi muncind bine până la urmă vom fi în frunte. Nu accept mediocritatea, o echipă ca Steaua nu poate fi la mijlocul clasamentului.

Acum trei ani luai Brăneştiul în Divizia C şi dădeai găinile la o parte de pe teren ca să poţi face antrenamente. Credeai că vei ajunge aşa repede la Steaua?

La Brăneşti am muncit enorm, echipa a fost ca un copil de-al meu. Am născut-o, am crescut-o, am promovat-o în doi ani în prima ligă. Păcat că la un moment dat a trebuit să ne despărţim, dar nu din vina mea. Iar la Steaua n-am ajuns repede, ci încet, greu, după multă muncă. Eram sigur că într-o zi voi ajunge aici, că-mi va veni şi mie rândul. De când m-am apucat de fotbal, asta am vrut. Întâi să joc la Steaua, apoi, după ce m-am făcut antrenor, s-o antrenez.

Cât de