Temperaturile au scăzut în munţi, iar culegătorii se întorc acasă faliţi, acesta fiind cel mai slab an din ultimii zece
La poalele Lacului Vidra, adăposturile din folie şi crengi ale ciupercarilor, în contrast cu cele ale turiştilor veniţi să se relaxeze în mijlocul naturii, sunt o imagine sumbră a sărăciei pe care o înfruntă. Câţiva cartofi într-o pungă, acoperiţi de crengi, două-trei rufe aşezate la uscat pe tufele din imediata vecinătate, o sticlă de ulei şi câteva vase reprezintă toată „averea" lor. Din cauza secetei, ciupercile se lasă îndelung căutate, iar ciupercarii sunt „vânaţi", dacă nu au concesionat dreptul de a culege ciuperci. „Să nu îmi faceţi poze că atât mi-ar mai trebui. Să dau amendă, că ciupercile nici nu le-am văzut la culoare. La seceta care a fost, nu găseşti nici urmă de ciuperci", ne spune un tânăr din Râmnicu Vâlcea care o ia la fugă din faţa aparatului foto. Pădurile din preajma staţiunii Voineasa sunt proprietatea fie a moşnenilor din zonă, a consiliului local Voineasa, fie aparţin Direcţiei Silvice. „Noi le-am cesionat ciupercarilor dreptul de a recolta pentru 1,5 tone de ciuperci, ei trebuind să plătească 0,42 lei/kilogram. Această cotă nu a fost realizată", ne spune Adrian Iosif, purtătorul de cuvânt al Direcţiei Silvice Vâlcea. Cât despre vinderea ciupercilor, în zona lacului Vidra îşi dispută supremaţia mai mulţi particulari, iar nu de puţine ori cei care vând ciuperci sunt prinşi în scandaluri dintre patronii firmelor care colectează. „Bătăi, înjurături, totul este ca în codru. Este vai şi amar de soarta noastră. Toate pornesc de la faptul că pradau ceea ce găsesc lui X şi nu îi dau lui Y ", îmi spune tânărul care a fugit din faţa aparatului de fotografiat.
Adăposturile sărăcăcioase ale ciupercarilor
Pierdere de vreme pentru ciupercari
Pe lângă seceta prelungită, explotarea necontrolată
