Petre Amzu (83 de ani) povesteşte despre cea mai cumplită metodă de distrugere a personalităţii umane inventată şi aplicată de comunişti. Calvarul a început la sfârşitul anului 1948. Abia terminase şcoala de subingineri din Baia Mare când a fost arestat de Securitate şi considerat „duşman al poporului”.
Pentru că a îndrăznit să se revolte împotriva regimului comunist, a fost închis în beciurile Securităţii timp de câteva luni unde a fost anchetat zi şi noapte. Un an mai târziu a fost arestat de Tribunalul Militar Cluj la patru ani de detenţie.
VEZI AICI FOTO
„Tata avea 10 hectare de pământ şi am fost considerat fiu de chiabur. Am fost arestat de securişti şi plimbat prin toate temniţele comuniste. De la Cluj am fost dus la Jilava, Timişoara, Oradea, Bucureşti şi Târgşor. Un coleg pe care îl bănuiam că nu ar fi prea sincer mi-a spus: «Măi, spune-le că eşti elev şi o să trăieşti». Acel om mi-a vrut binele, altfel nu ştiu dacă mai ieşeam viu de acolo. Un al coleg de-al meu, Grovu Emilian, le-a spus securiştilor că este subinginer şi a murit la Aiud”, povesteşte îndurerat fostul deţinut politic.
Mărturii din temniţele iadului: "Ne puneau să mâncăm fecale, dormeam pe jos, ne băteau la tălpi până leşinam"
Temniţa groazei
După ce a fost condamnat, a fost aruncat într-o celulăunde mai erau încă 50 de persoane. “Mâncarea consta dintr-o gamelă cu apă caldă, cu o foaie de varză în ea şi 100 grame de pâine. Nevoile le făceam în aceeaşi cameră într-o tinetă. Era un miros infect. Baie făceam odată pe săptămână. Ne băgau sub duş rece”, îşi aminteşte ororile prin care a trecut Petre Amzu.
Pe lângă bătăile aplicate, comuniştii organizau adevărate ritualuri demenţiale pentru distrugerea morală a deţinuţilor: „Te întrebau de familie, de mamă, fraţi şi surori. Te forţau să te dezici de familie. Ei urmăreau să ne distrug