Gabriela Szabo şi Violeta Beclea-Szekely nu şi-au mai vorbit din 2000, de cînd s-au acuzat şi jignit reciproc din cauza unor participări la reuniuni atletice internaţionale
"Unii tac pentru că visează o elocinţă mai profundă decît a cuvintelor. În schimb, alţii tac pentru că nu mai vor să spună nimic. Pentru că nu mai cred în nimic." Gabriela Szabo şi Violeta Beclea-Szekely se află, mai degrabă, în cea a doua situaţie descrisă de Octavian Paler în debutul eseului "Există tăceri şi tăceri" din volumul Scrisori imaginare.
11 ani şi jumătate au trecut de cînd cele două mari atlete ale României nu şi-au mai vorbit, nu şi-au mai adresat nici un cuvînt. De la celebra ceartă din iarna lui 2000, cînd s-au jignit reciproc şi ulterior s-au acţionat în instanţă. Totul a pornit de la participarea la Grad Prix-urile de sală din Europa.
De la Bucureşti, Violeta i-a reproşat rivalei sale de pe pistă că-şi condiţionează prezenţa la concursuri cu neinvitarea ei. Replica celeilalte a venit imediat din Africa de Sud, unde se afla în cantonament, şi a conţinut adjectivul "urîtă". Beclea s-a apărat şi a folosit un altul: "gîrbovită". Au urmat procesele de calomnie. Ambele au cîştigat cîte unul. Gabriela a renunţat pe parcurs la ele şi chiar a întins mâna spre cealaltă. Şi-a cerut şi public scuze. De partea cealaltă însă nu a venit nimic. La Beclea nu a funcţionat nici măcar acel "Te iert, dar nu te uit!".
A existat o singură speranţă de reconciliere, care a durat doar cîteva secunde şi care a fost imortalizată de zeci de fotoreporteri. S-a petrecut pe pista de la Edmonton 2001, după finala cursei de 1.500 metri. Szabo a cîştigat medalia mondială, iar Beclea-Szekely, pe cea de argint. La turul de onoare, Szabo a venit cu steagul "tricolor" şi i l-a oferit şi compatrioatei sale. Beclea nu a putut să o refuze în faţa a 60.000 de spectatori. Cele
