Globalizarea economiei ridică pro­vocări pe care multe gu­ver­ne ale lumii le-au ignorat sau la care nu au găsit încă răs­pun­suri, ceea ce riscă să adân­cească prăpastia dintre bogaţi şi săraci, scrie Jeffrey D. Sachs, profesor de ştiinţe economice şi director al Institutului Pământului la Uni­versitatea Columbia, pentru portalul Project Syndicate. Sachs, de asemenea, consilier al secre­tarului general al ONU, consideră că gu­vernele ar trebui să cheltuiască mai mult cu edu­caţia, pentru a îmbunătăţi competitivitatea ti­nerilor, cu infrastructura şi tehnologia.

Trăim într-o epocă în care cele mai importante forţe care influenţează economia sunt globale, nu locale, notează Sachs. Ceea ce se întâmplă în China, India sau sau în altă parte a lumii afectează chiar şi o economie mare precum cea a SUA. Fenomenul, globalizarea economică, aduce beneficii importante, printre care răspândirea tehnologiilor avansate pre­cum internetul şi telefonia mobilă. Globa­liza­rea reduce, de asemenea, considerabil sărăcia în multe economii emergente, iar din acest mo­tiv economia mondială trebuie să rămână deschisă şi interconectată.

Pe de altă parte, globalizarea a creat pro­ble­me majore care trebuie rezolvate. În primul rând, a favorizat evaziunea fiscală la scară lar­gă prin proliferarea rapidă a paradi­su­rilor fis­cale. Companiile multinaţionale au acum mai multe oportunităţi ca niciodată să ocolească legislaţiile naţionale din domeniul taxelor.

Mai mult, globalizarea a creat pierzători, cât şi câştigători. În ţările cu venituri mari, în special din SUA, Europa şi în Japonia, cel mai mare pierzător este forţa de lucru căreia îi lipseşte pregătirea necesară pentru a concura eficient cu forţa de muncă mai ieftină din ţările în curs de dezvoltare. Cel mai sever loviţi sunt muncitorii din ţările bogate care nu au studii înalte. Aceşti muncitori şi-au pierdut locurile