Globalizarea economiei ridică provocări pe care multe guverne ale lumii le-au ignorat sau la care nu au găsit încă răspunsuri, ceea ce riscă să adâncească prăpastia dintre bogaţi şi săraci, scrie Jeffrey D. Sachs, profesor de ştiinţe economice şi director al Institutului Pământului la Universitatea Columbia, pentru portalul Project Syndicate. Sachs, de asemenea, consilier al secretarului general al ONU, consideră că guvernele ar trebui să cheltuiască mai mult cu educaţia, pentru a îmbunătăţi competitivitatea tinerilor, cu infrastructura şi tehnologia.
Trăim într-o epocă în care cele mai importante forţe care influenţează economia sunt globale, nu locale, notează Sachs. Ceea ce se întâmplă în China, India sau sau în altă parte a lumii afectează chiar şi o economie mare precum cea a SUA. Fenomenul, globalizarea economică, aduce beneficii importante, printre care răspândirea tehnologiilor avansate precum internetul şi telefonia mobilă. Globalizarea reduce, de asemenea, considerabil sărăcia în multe economii emergente, iar din acest motiv economia mondială trebuie să rămână deschisă şi interconectată.
Pe de altă parte, globalizarea a creat probleme majore care trebuie rezolvate. În primul rând, a favorizat evaziunea fiscală la scară largă prin proliferarea rapidă a paradisurilor fiscale. Companiile multinaţionale au acum mai multe oportunităţi ca niciodată să ocolească legislaţiile naţionale din domeniul taxelor.
Mai mult, globalizarea a creat pierzători, cât şi câştigători. În ţările cu venituri mari, în special din SUA, Europa şi în Japonia, cel mai mare pierzător este forţa de lucru căreia îi lipseşte pregătirea necesară pentru a concura eficient cu forţa de muncă mai ieftină din ţările în curs de dezvoltare. Cel mai sever loviţi sunt muncitorii din ţările bogate care nu au studii înalte. Aceşti muncitori şi-au pierdut locurile
