Multi nu-si pun problema de ce bogatele zacaminte din muntii Apuseni au fost abandonate ca ceva fara folos. Pentru altii, chiar daca isi pun problema, bogatiile ce se vor obtine merita sacrificiile. Cat de mari sunt de fapt sacrificiile, nu stie insa prea multa lume.

Chiar daca tehnologiile de astazi atenueaza impactul major asupra mediului, nu strica sa cunoastem calea batatorita de altii pe acest drum al infernului, cum se mai numeste exploatarea de aur.

Va prezentam imagini de la una din cele mai mari exploatari ale Africii, cea de langa orasul Seguenega, in Burkina Faso, partea vestica a continentul. Ele spun mai mult decat pot spune cuvintele si sunt cutremuratoare, atat in ce priveste soarta mediului, cat si chiar soarta oamenilor, potrivit Big Picture.

Fara sa fie o predictie a ce poate ajunge sa fie Rosia Montana, acest reportaj ilustrat poate fi luat, totusi, ca un avertisment.

Intreaga zona a zacamantului a ajuns un fel de peisaj selenar. Fauna a disparut demult, vegetatia de asemenea, iar in pustietate n-au mai ramas decat oamenii si comoara din adancuri.

"Poarta" de acces in mina.

"Pauza de pranz", intr-un peisaj de pulbere.

Nu peste tot se justifica transportul mecanizat. De multe ori, munca manuala revine mai ieftin.

Prima sortare si spalare a minereului se face manual si improvizat.

Dupa terminarea schimbului, "odihna"este obligatorie.

In Africa, sunt folositi si copiii. La noi, fireste, nu va fi cazul.

Spalarea finala a minereului necesita multa acuratete. Aici este de lucru pentru femei.

Aghira Zagre are o mica fabricuta de sapun, cu care asigura necesarul in tot satul. Ea este bucuroasa ca, in locul pa