Gheorghe Ialomiţianu, 52 de ani, ministrul al finanţelor de un an, a rămas o prezenţă discretă pe scena economică şi politică, dar un nume vehiculat ori de câte ori s-a discutat despre o posibilă remaniere guvernamentală.
De altfel, el a ajuns în guvern în toamna anului trecut tot în urma unei remanieri, înlocuindu-l pe Sebastian Vlădescu, care a făcut parte din executivul Boc mai puţin de nouă luni.
În primele luni de la preluarea mandatului Finanţelor, Ialomiţianu s-a remarcat prin cvasianonimatul pe care singur şi l-a impus. Anul acesta a încercat să mărească numărul apariţiilor publice, organizând şi câteva conferinţe de presă la Ministerul Finanţelor, pe lângă ieşirile ocazionale la briefing-uri de presă la Guvern. Ministrul nu s-a aventurat cu idei spectaculoase de schimbare a sistemului de impozitare, nu exprimă opinii despre mari subiecte de actualitate şi nu a intrat în confruntări cu băncile sau cu alte categorii de contribuabili. Pe de altă parte, contactele cu străini îi sunt limitate de faptul că nu vorbeşte engleza.
Recent, a revenit pe agendă o posibilă remaniere guvernamentală, iar Ialomiţianu nu lipseşte de pe "lista neagră". Însă, ministrul finanţelor părea încă din primăvară consolat cu ideea unei posibile remanieri, afirmând că rămâne cu o impresie "foarte bună", că a realizat "lucruri foarte importante" în echipa de la Finanţe şi fiind pregătit să se întoarcă în Parlament de unde a venit.
Închiderea fără a probleme a precedentului acord cu FMI şi semnarea unuia nou de tip preventiv intră în contul lui Ialomiţianu. Ministerul de Finanţe şi-a respectat angajamentele: adoptarea legii bugetului pe 2011, legea salarizării unitare sau legea pensiilor - şi astfel acordul cu FMI parafat în 2009 a fost dus la bun sfârşit. Ţintele de deficit bugetar agreate cu Fondul au fost respectate, însă uneori rezultatele au fost obţinu
