Regimul Băsescu ne-a obişnuit în ultimii ani ca, dincolo de acţiunile judiciare sau în completarea lor, să-şi execute şi mediatic adversarii. Nu mai e nici un secret că oficinele şi oficioasele puterii sunt folosite, pe faţă, ca ghilotine imagistice împotriva "duşmanilor poporului”. Cum mişcă unul în front, cum îi apar cu iuţeală, extrase din voluminoasele dosare penale, stengoramele atent selecţionate ale convorbirilor telefonice (sau, după caz, înregistrările ambientale ale convorbirilor) la gazetă/site/televiziuni.
Jurnalul Naţional a demonstrat, cu probe materiale, că "rechizitoriul curăţat” al lui Sorin Ovidiu Vîntu a fost expediat pe mail, în aceeaşi zi cu trimiterea lui către Tribunalul Bucureşti, de pe adresa procurorului general, cu tot cu stenogramele convorbirilor dintre SOV şi nişte ziarişti care nu aveau nici o calitate în dosar activistului politic Mircea Marian, în timpul liber angajat al Evenimentului zilei. Într-o primă fază, părţile s-au bâlbâit ridicol. Primitorul întâi aproape că s-a jurat, în direct la Antena 3, că n-a primit niciodată vreun mail de la Laura Codruţa Kovesi. Procurorul general şi-a amintit vag, după câteva ore de gândire, că instituţia pe care o conduce a emis un comunicat de presă privind trimiterea în judecată a părintelui FNI şi, la cererile insistente ale ziariştilor acreditaţi şi/sau interesaţi, a furnizat cu operativitate, de pe adresa de mail a biroului de presă, care nu-i conţinea numele, vânatul document. După câteva ore, s-a sucit "analistul” de casă al regimului şi, într-un acces de memorie concretizat într-un post scriptum la un editorial, şi-a amintit că şi el a fost curios să vadă ce-a făptuit mogulul eolian. Şi că, totuşi, a primit, ca toţi curioşii cu legitimaţie de jurnalist agăţată de gât, papirusul cu înfierarea oficială a (la acea vreme) patronului fostului CNN românesc poreclit Realitatea TV. Sigur,