A fost o vară fiebinte. În lume, statistica financiară a verii a afişat cele mai slabe performanţe din 2008 încoace. În România, s-a simţit ceva confort, deoarece motoarele exporturilor şi industriei rulau alert, în comparaţie cu cei doi ani succesivi de recesiune.
Totuşi, a fost evitat un scenariu catastrofal. Statele Unite au livrat lumii un aranjament de compromis privind lărgirea spaţiului datoriei sale publice, liderii europeni au susţinut Grecia pe linia de plutire, chiar dacă i-au livrat oxigen în ultimă instanţă, iar Banca Centrală Europeană a cumpărat din piaţă obligaţiuni lansate de statele europene cu probleme, prin operaţiuni ample în care a mişcat 43 de miliarde de euro.
Grecia rămâne simbolul crizei actuale prin care trece euro şi prin care urmează să treacă Statele Unite şi, eventual, Japonia. Dacă Grecia cade, dominoul care se va rostogoli nu se va opri la periferia Europei. De altfel, pieţele financiare au penalizat deja băncile americane care sunt doldora de obligaţiuni lansate de statele în nevoie de bani. Şi nu este vorba doar de o expunere exagerată la datoria europeană. Marile citadele financiare, de la Goldman Sachs până la elveţienii de la UBS, îndeamnă pieţele la calm şi prudenţă. Nu este un exerciţiu intelectual, ci o necesitate pragmatică. Deocamdată, frica recunoscută este aceea legată de cantitatea de bani pe care băncile de pe Wall Street au împrumutat-o guvernelor europene. Căderea cotaţiilor acţiunilor băncilor americane descrie faptul că un prim canal de contagiune al unei eventuale catastrofe europene ar fi, evident, cel bancar.
Dar „căderea pieţelor financiare, neliniştea extremă a sectorului bancar şi escaladarea chestiunii datoriilor trezesc asocieri cu toamna lui 2008 şi cu prăbuşirea Lehman Brother“, spune Valentin Hofstätter, expert al Raiffeisen Bank International AG (RBI).
Criza actuală, a datori
