Coagularea unor poli de dreapta nu se poate face decât prin intermediul aşa-ziselor partide de dreapta. PDL-ul, de pildă, are un secretar general, Ioan Oltean, care a mărturisit că a fost convins că măsurile de reformă luate de alianţa de guvernare vor aduce sfârşitul PDL-ului. Practic, nu cred că vreun exponent al puterii actuale crede în reformă.
Cu atât mai puţin în măsurile de dreapta. N-ar fi greu de înţeles spre ce ar duce adevăratele măsuri de dreapta, care ar fi efectele. În mare, gândirea de dreapta se orientează spre consacrarea liberei iniţiative, a responsabilităţii personale şi a statului minimal. Altfel spus, se opune asistenţialismului, imposturii şi etatismului. Teoretic, e în regulă, dar practic, până la urmă, cui se adresează? Păi, nu-i greu de văzut nici asta. Se adresează unui electorat - vorbim de partide, nu? - care, din păcate, chiar şi sub imperiul unor temeri din cele mai năprasnice, crede cu toată puterea că Statul trebuie să "garanteze" totul, că trebuie să găsească soluţii pentru îndeplinirea oricărei dorinţe personale, de grup sau profesionale.
Coagularea ideilor clare de dreapta se poate face prin intermediul unor mişcări civice. Deja au apărut câteva: de la cele cu accente de extremă-dreaptă până la cele de centru-dreapta. În cazul acesta avem de-a face cu viziuni politice din care lipsesc strategiile politice. Adică - ideile sunt bune, oamenii care le susţin, demni de stimă, dar cine le aplică? De aici, se naşte un dubiu cu privire la capacitatea unei organizaţii civice de a impune ceva. Dacă nu ai oameni politici cu putere de decizie la centru şi, cu atât mai mult, cu voinţă politică în teritoriu, ce se va alege de aceste idei? Ar fi, fără îndoială, varianta preferabilă a constituirii acestor asociaţii în partide politice. Primul lucru care-mi vine în minte acum este următorul: trebuie un nou sistem electoral. C
