Se aliniază flancurile, se configurează taberele, se adună oşti risipite, basmele sunt somate să devină realitate, în vreme ce broaştele râioase înghiţite de politicieni devin delicioase sub comandamente de realpolitik. Sunt scoşi din rezervaţii peşti graşi, gata să-şi depună icrele otrăvite, la comandă, fie şi într-o căniţă de apă rămasă necolorată politic, sub flamura generoasă a principiilor, a pluralismului, a imparţialităţii. Se fac calcule, sondaje de casă pentru a vedea „cum stăm pe bune“. Sau sondaje de ieşit în lume pentru a intimida adversarul şi a-i vrăji pe nehotărâţi. Legea electorală e pusă din nou în cauză şi va fi modificată în favoarea celui care are pâinea şi cuţitul în parlament, la fel cum s-a întâmplat şi în trecut, când ceilalţi erau la putere. Duelurile verbale se înteţesc, dar nu sunt decât ingenue repetiţii ale omorurilor ce urmează să se producă pe platourile televiziunilor „de ştiri“, acolo unde de ani buni se face politica în România. (Deocamdată, angajaţii acestor televiziuni scobesc agasant prin vieţile Ceauşeştilor. Întrucât s-a dovedit că operaţiunea aduce rating, nemulţumirile nostalgicilor vor fi ţinute astfel la foc mic, spre a fi adjudecate şi dirijate, când va fi cazul, spre o anume căsuţă de ştampilat pe buletinul de vot.) Şi mai ales se adună bani. O Lege a partidelor politice din care ne-am putea face o idee cine, cât şi pentru cine cotizează, eliminând practica „investiţiilor“, urmate de deconturi de la buget, nu intră în vederile niciunui combatant, fie că e la putere sau în opoziţie.

2012 e anul alegerilor, nu doar în România, ci şi în Franţa, Statele Unite. Dar în România ele deja încep să capete culoarea locală a unei ciomăgeli, pe uscat, în aer şi pe apă, despre care mulţi ameninţă că va fi cu mult mai crâncenă decât tot ce ne-a fost dat să trăim până acum.

2012 este, în continuare, şi anul crizei cu o m