Sunt ziare si jurnalisti care considera ca tine de deontologia profesionala sa scrie si sa vorbeasca zi de zi doar despre Opozitie si/sau USL. Fac lucrul asta ca si cum Opozitia ar guverna, iar cele mai mari pericole si dezastre cotidiene provin direct din mana reprezentantilor PSD sau PNL. Nu m-am simtit niciodata tentat sa scriu despre oameni pentru care tot ce e rau vine de la Antonescu si Ponta, iar tot ce-i bun pe lumea asta de la Traian Basescu si Emil Boc. Fiecare om cu constiinta sa si cu posibilitatile sale, mai mult sau mai putin limitate, de a interpreta lumea.
Cred ca e de maxim bun simt ca principala preocupare a presei, cel putin daca ea este onesta, ar trebui sa fie, in primul si in primul rand, activitatea celor care se afla la putere, care ne conduc si care, prin deciziile lor, hotarasc soarta si destinele a milioane de oameni.
Ca sunt buni, rai, performanti sau incompetenti, reformisti sau corupti, agramati sau eminenti, oricum ar fi sau ni s-ar parea noua ca sunt, guvernantii ar trebui sa fie prima tinta a oricarui jurnalist care se stie onest, se simte liber si care nu este dependent de nicio linie editoriala dictata politic ori, mai grav, de vreo sinecura sau linie de credit direct conectata la interese politice.
Evident, Opozitia poate ridica semne de intrebare, poate si trebuie sa fie criticata atunci cand bate campii - vezi cazul proiectului de lege pentru "tampitii" picati la Bacalaureat care sa umple facultatile, primind bonus si un ajutor de la stat -, cand se manifesta ca un posibil viitor pericol public - amenintari cu dosare si alte acte de "justitie" pentru timpul cand va sa vina la putere -, ori cand pur si simplu isi pierde orice substanta politica si se anihileaza singura ca alternativa onorabila pentru viitor. Peste oricare dintre aceste cazuri presupun ca presa nu trebuie sa aruncea tacerea. E ch
