Jucătorul de fotbal este cel care practică acest sport. Fotbalistul este cel care, pe lângă faptul că-l practică, îl şi simte. Suporterul este reprezentantul din afara terenului a echipei sale, iar fanii sunt cei care trăiesc, aşa cum le place să spună, pentru echipa mult iubită.

Cluburile de fotbal din ziua noastră, cu precădere în România, se limitează la a transfera pe bandă rulantă fotbaliştii "la modă", majoritatea din Liga 1, iar rar vezi ca vreuna dintre ele să trimită în teren un fotbalist care să se identifice cu spiritul şi culorile clubului său.

Până la urmă fotbalul este o meserie ca oricare alta, iar angajatul îşi alege job-ul care îl avantajează cel mai bine din punct de vedere financiar. Iar pentru ca un club să aibă performanţe, are nevoie de mai mult decât un jucător de fotbal sau un fotbalist.

Real Madrid, pe vremea în care deţinea supremaţia în fotbalul mondial, îl avea pe Raul. Barcelona, cea mai bună echipă de fotbal din lume de câţiva ani încoace, îl are pe Messi. Naţionala României care a devenit Generaţia de Aur îl avea pe Hagi.

Steaua, performera fotbalului românesc, în vremurile în care uimea Europa, îi avea pe Tudorel Stoica, Lăcătuş sau Rădoi. Astăzi, când se zbate la mijlocul clasamentului, pe cine are?

La un club la care căpitan este un fotbalist care în doi ani a schimbat trei echipe, pot fi pretenţii mari? La un club în care nu găseşti un fotbalist cu acel sânge roş-albastru pe care toţi suporterii îl cer, poţi face performanţă? La un club la care căpitanul se schimbă de două, trei ori pe sezon, se poate vorbi de unitate şi omogenizare?

Indiferent pe cine a transferat sau va transfera, Steaua nu va redeveni niciodata acea echipă care juca sfertul de finala european cu Rapid sau care se califica după 12 ani în grupele Ligii Campionilor. Şi asta pentru că o echipă ca Steaua, atât de titrată ş