În fiecare an, la 1 octombrie este marcată Ziua internaţională a vârstnicilor. Despre importanţa problemelor acestei categorii de vârstă scrie dl dr. Sebastian Nicolau, preşedintele Asociaţiei Medicilor Pensionari din România.

Rezoluţia ONU nr. 45/1 iunie 1991 a stabilit ca 1 octombrie să devină Ziua internaţională a vârstnicilor. Parlamentul României, cu mare întârziere faţă de documentul ONU, a elaborat Legea nr. 363 din 19 septembrie 2003 privind finanţarea activităţilor ocazionate de sărbătorirea în România a Zilei internaţionale a vârstnicilor. Prin acest act normativ, România şi-a exprimat fără echivoc hotărârea de a se alinia ţărilor membre ONU, de a avea în centrul preocupărilor sale populaţia vârstnică, segment demografic ce va deţine o pondere importantă în structura populaţiei lumii, de peste 8 miliarde în jurul anilor 2050. Iar pentru calitatea vieţii acestora se fac eforturi notabile şi lăudabile, în întreaga lume civilizată. Interesul pentru problemă este pe deplin justificat dacă se are în vedere complexitatea de ordin demografic, economic, social, medical, educaţional precum şi alte aspecte ale populaţiei vârstnice. Nici Uniunea Europeană nu putea absenta în acest context de preocupări. Există mai multe programe europene, în frunte cu Programul CA-ME, care oferă numeroase servicii de asistenţă personală pentru vârstnici din comunităţile minorităţilor etnice. O recentă analiză, efectuată în cadrul mesei rotunde Publicitate de la Predeal, din 16 septembrie 2011, a fost „Pensionarii români în perioada actualei crize economico-financiare“. Organizată de Federaţia Naţională a Sindicatului Pensionarilor din România, reuniunea a beneficiat de prezenţa în cadrul Consiliului Naţional a reprezentanţilor pensionarilor din întreaga ţară, care au dezbătut pe larg complexitatea situaţiei existente. În ultimele două decenii, numărul pensionarilor