Nu doar ca jurnalist, ci si ca om atasat principiilor democratice, cred fara rezerve in libertatea de exprimare si, implicit, in libertatea presei. Dar in exact aceleasi calitati resping, tot fara rezerve, abuzul de presa. Si acesta este movitul pentru care salut reglementarile introduse de noul Cod Civil, recent intrat in vigoare. In pofida enervarii mai multor organizatii de breasla, ele nu fac decat sa impuna legal niste norme de bun simt in conduita jurnalistilor.
Astfel, potrivit articolului 71, "nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni in viata intima, personala sau de familie, nici in domiciliul, resedinta ori corespondenta sa, fara consimtamant (...)".
Articolul 73 prevede ca, in exercitarea dreptului la propria imagine, orice persoana poate sa interzica ori sa impiedice reproducerea, in orice mod, a infatisarii sale fizice.
Pot fi considerate "atingeri aduse vietii private", printre altele, "captarea ori utilizarea imaginii (...) unei persoane aflate intr-un spatiu privat, fara acordul acesteia", "tinerea vietii private sub observatie", "difuzarea de stiri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viata intima, personala sau de familie, fara acordul persoanei in cauza" si "difuzarea (...) datelor privind domiciliul, resedinta".
Acelasi Cod Civil impune si o limita... limitelor: interesul public. Cu alte cuvinte, jurnalistul este indreptatit sa faca orice investigatie, chiar incalcand spatiul privat al unei familii, daca are acoperirea interesului public. Atentie, nu a curiozitatii publicului, ceea ce e cu totul altceva!
Asadar, daca pozezi o vedeta sub dus, ca sa-i expui public celulita, nu servesti niciun interes public. Dar daca sub dus se afla un ministru, sa zicem impreuna cu o amanta care, sa zicem, beneficiaza de contracte pe bani publici de la chiar amantul ei cu