„O indie a minţii,-n culoarea şofranului,/ e tot ce, de la o vreme, mai visez.”
Recent a apărut, la editura Charmides, un nou volum al lui Ştefan Manasia – motocicleta de lemn. După Amazon şi alte poeme (Tritonic, 2003; Vinea, 2005), cînd TU vii. Etica grunge (samizdat, 2007) şi cartea micilor invazii (Cartea Românească, 2008), Manasia revine cu un nou volum important. Cartea e formată din patru cicluri – trei inedite (Ceva dinspre umanitate, Antwerpen, poemul Alevin) + unul reluat din Amazon... şi revăzut (Ostroveni. Viaţa şi contactele).
„Să nu mai văd abatoarele, măcelăriile ANGST, Literele, Trezoreria, Primăria de cartier, Banca Transilvania – Fuck Banca Transilvania!”, „eram profeţii grunge dumnezeii dezechilibraţi ai oraşului”, „Prea bătrîn/ să zbori/ în America/ Prea tînăr/ să te abţii/ Prea crud/ să te guduri/ Prea viu/ şi fierbinte/ (ca bulă)/ pentru glonţul/ de zahăr/ al Patriei” – trei citate relevante pentru latura anarhică a poeticii lui Ştefan Manasia, pe urmele lui Thoreau şi Kurt Cobain, parcă strigînd pe un ton sigur, însă resemnat, cinic, hiper-realist: „Oare voi nu vedeţi, nu auziţi?” Există, într-adevăr, o voce de profet în pustie străbătînd pe verticală rîndurile cărţii, glasul unui mistic... laic („Am văzut logosul: cinci litere prăpădite”), de o forţă care îl face greu de ignorat.
DE ACELASI AUTOR Ateliere de creative writing Constantin Virgil Bănescu. Alice Drogoreanu. Diana Iepure. Aleksandar Stoicovici. Nicolae Avram. Cosmin Perţa.Expresivitatea lui Manasia este una aluzivă de multe ori, însă percutantă – o poezie ancorată în social („omenirea reciclată-n umanitate, umanitatea – în biţi”), însă autonomă estetic, funcţională pe mai multe paliere şi, cu siguranţă, o voce originală în peisajul autohton. Poemul amplu Alevin, un Howl românesc excepţional (însă fără a se limita la această trimitere), ignorînd valoarea cicluri
