Victor Ponta şi-a rafinat într-atât limbajul politic încât a ajuns un monument de concizie.
Plecăm din toate funcţiile dacă se adoptă legea votului prin corespondenţă. Nu că mai stăm în Parlament, dar nu are rost nici să candidăm". De câteva zile, acesta este refrenul pe care îl tot cântă liderul PSD, Victor Ponta. Iar copilotul său din USL, Crin Antonescu, îi ţine isonul: preşedintele PNL s-a declarat în favoarea unor acţiuni parlamentare radicale ale Opoziţiei, mergând până la părăsirea Parlamentului.
Stupiditatea celor doi este perfect asezonată de o replică la fel de stupidă din partea Robertei Anastase, preşedinta Camerei Deputaţilor: „Cu demisia în masă a reprezentanţilor Opoziţiei cred că am rezolva problema cu reducerea numărului de parlamentari, nu?".
Din cauza unor asemenea abordări copilăreşti, o problemă politică realmente serioasă, cum este votul prin corespondenţă, riscă să fie expediată la subsol. Primii o fac prin umflarea până la paroxism a unor potenţiale şi vagi pericole, cea din urmă prin glumiţe derizorii. Victor Ponta şi-a rafinat într-atât limbajul politic încât a ajuns un monument de concizie. Cine stă să-l asculte poate lesne constata că mesajele sale se rezumă la o frază simplă, uşor de reţinut: „Noi ne batem cu cei care fură şi fac rău poporului". Desigur, este bine ştiut că, în politică, mesajele simple şi uşor de reţinut sunt cele mai eficiente faţă de un public nu întotdeauna atent cu nuanţele. Însă asta merge în campaniile electorale. În dezbaterile politice, o asemenea tactică ar putea trăda sărăcie de limbaj şi de idei.
În combaterea votului prin corespondenţă, Victor Ponta foloseşte un singur argument: Guvernul PDL, ca organizator al alegerilor, va fura voturi şi va ajuta astfel la instaurarea unei dictaturi. Găzduit de moderatori de televiziune excesiv de amabili cu el şi cu ideile sale, domnului Ponta nu i s
