Deşi mişcarea „Ocupaţi Wall Street-ul" a început acum trei săptămâni, doar câţiva newyorkezi, şi încă şi mai puţine persoane din afara oraşului auziseră de ea înainte ca la sfârşitul săptămânii trecute să fie arestaţi 700 de protestatari care blocaseră circulaţia pe podul Brooklyn. Brusc, mişcarea a trezit interesul presei din întreaga lume, iar cartierul general al protestatarilor, parcul Zuccotti, aflat la câteva zeci de metri de Wall Street, a fost împresurat de reporteri şi care de televiziune.
Ca şi mişcarea conservatoare Tea Party, antagonistul politic al „Ocupaţi Wall Street-ul", participanţii (în majoritate tineri) nu au un mesaj clar şi concret, ci mai curând o temă, descrisă de cotidianul american The Washington Post în felul următor: „Cu ajutorul clasei politice corupte, capitaliştii corporatişti au înclinat balanţa sistemului economic în favoarea celor puternici, condamnându-i pe ceilalţi la un munte de datorii şi foarte puţine şanse de reuşită în viaţă".
Conform Washington Post, mişcarea a căpătat în scurtă vreme un număr de susţinători celebri din rândurile liberalilor americani. Printre aceştia se numără nu numai actriţa Susan Sarandon sau fostul guvernator al statului New York, David Paterson, ci şi miliardarul George Soros, care a declarat luni că simpatizează cu doleanţele protestatarilor, adăugând că şi el consideră băncile drept principalii vinovaţi pentru criza economică.
Însă nu toată lumea este impresionată de proteste. Christopher Dilmer, un muncitor care lucrează pe şantierul noului World Trade Center, declară în Washington Post că întreaga mişcare i se pare „o aiureală". „Am stat de vorbă cu un tânăr în vârstă de 21 de ani, care mi-a spus că şi-a dat demisia de la locul de muncă pentru a li se putea alătura protestatarilor", spune Dilmer;„Adică, ai un loc de muncă şi demisionezi ca să protestezi împotriva şomajului?", s
