S-o gasit si pohticiosi sa ieie asa muieri, da' Dumnedzau i-o pedepsit. Asa s-o timplat cu jupin Smuel, mindirigiu de la rohatca Pacurarilor. Macar ca cumunitatea i-o spus sa s-astimpere si sa-si vada de angarali si de batrineta, el nu s-o lasat. In domnia lui Duca Voda cel Batrin mari sacita fost-a de vara, de sa sfarogise tat, cit sa spariesa lacuitorii. Si minca ominii rinsa, adeca pine facuta din scoarta de copac. Iara Duca Voda, omu evlaviosu foarte, au poruncit sa se faca litanii pe la tate besearecile ca sa ploua. Mai didesa porunca de stringe tati preutii, diaconii Iesilor, la beseareca Curtii. Si dupa ce-i baga dimineata in beseareca, pe la trei ceasuri de noapte, pune ciohodari la usa si nu lasa nice pe unul sa iasa afara pina pe la sese ceasuri catra sara, ca sa se roage pentru ploai. Iara de iese la umblatoare, saracii preuti, tat cu ciohodari dupa ei iese. Si intr-un rind strins-a icoanele cele scumpe de pe la tate besearecile, numa-n aur si argint imbracate, scotind sfintele moaste ale Prepodobnoi Paraschivii. Si merge mitropolitul si cu tati vladicii si preutii si Maria Sa cu tata boierimea, adunind si slujitorimea in gradina ce mari de supt curtile domnesti, facind agheazma, cetind moliftele cele de ploai, trimetind armasii de stringe norodul, barbati, fimei, plozi, fete, de-i aduce ca sa asculte rugile. Noroc de ploai fost-a chiar in ace zi, da' norocul dracului, ca milostivul Dumnedzau au trimas ploai potop, indurindu-se de-o grindina cu boaba cit oul de porumbel, inecindu tat ce mai ramasasa de la arsita Iara Voda, minios, din masele cricnindu, umbla prin fata preutimii ocarind: - Care nu te-ai rugat cu credinta, mai? Cerile mamei voastre! Pastele si grijania cui v-o facut! Ca el n-ave bani de peschesuri si mucareruri si alte angarale - de aceea sudue. Iara mitropolitul isi face cruce ca inaintea Satanei. ******************* Voda Costandin Mavrocor