În perioada 7–10 septembrie a.c., la Arad s-a desfăşurat al VI-lea Congres al Asociaţiei de Endocrinologie Clinică din România. Impresii şi interivuri de la faţa locului ne sunt oferite de dl Iftimie Nesfântu.

Temele dominante ale celui de-al VI-lea Congres al Asociaţiei de Endocrinologie Clinică din România – AECR (7 – 10 septembrie 2011, Arad) au fost: patologia procesului de sexualizare şi a creşterii, insuficienţa tiroidiană a copilului, tumorile endocrine. S-au adăugat, graţie dnei dr. Luminiţa Stamoran, o excelentă organizare şi mediatizare la nivel local, apoi, prin colaborarea cu INSERM – Universitatea Paris Sud, primul atelier franco-român de endocrinologie clinică şi moleculară. S-au mai adăugat şi prezentările în plen sau în sesiune poster, cele mai multe „de ţinută“, dezbaterile şi chiar deschiderea unor perspective de colaborare internaţională. Şi alte surprize, mai mult decât plăcute. Cercetări care până mai ieri păreau imposibile la noi, rezolvate prin colaborări interdisciplinare, proiecte de anvergură, gândite însă înţelept, rezultate aplicabile în clinică, o viziune coerentă... Un alt „tratat despre lucrul bine făcut“. Urmărind programul şi lucrările, al VI-lea Congres AECR a adus la vedere, şi nu întâmplător abia acum, o schimbare majoră de mesaj şi de strategie în susţinerea şi promovarea tinerilor cercetători. Privit de unii cu rezerve, preşedintele în exerciţiu al AECR, dl prof. dr. Constantin Dumitrache a izbutit să-şi pună în practică un proiect de consolidare a micii comunităţi de endocrinologi, aşezând-o pe terenul solid al tradiţiei interbelice şi izbutind să-i conecteze pe tinerii cercetători la mutaţiile lumii contemporane. A spus de fiecare dată ce vrea să facă, dar mulţi l-au privit cu neîncredere: „un nostalgic al vremurilor de altădată“. Dar iată, „nostalgicul“ nu a stat degeaba atâţia ani în preajma unor mari maeştri