„Profesorul dr. Octavian Gheorghian – o figură românească ce poate fi pomenită printre ilustrele personalităţi ce intră în splendidul Panteon al neamului românesc… Observăm însă cu mâhnire cât de puţin a fost cunoscut în restul ţării numele acestui savant de renume european şi cât de neştiută a fost viaţa admirabilă a acestui bucovinean care merită cu prisosinţă să fie considerat una din gloriile noastre naţionale“, scria dr. V. Trifu, în Universul literar nr. 11, din 9 martie 1930. Într-adevăr, viaţa şi activitatea acestui medic ilustru, uitat şi aproape total necunoscut de istoriografia medicală românească, au fost în cele din urmă restituite de câteva surse biobibliografice precum cele editate de Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera“ din Suceava: „Personalităţi bucovinene“ – vol. VIII, Dicţionar, Suceava, 1977. Autorii, Emil Satco şi Ioan Pânzar, redau titlurile şi funcţiile deţinute de prof. dr. Octavian Gheorghian. (Totuşi, la final, s-a strecurat o confuzie: aceea că prof. dr. O. Gheorghian ar fi autorul „primului manual în limba română destinat Şcolii de moaşe din Cernăuţi“. Adevăratul autor este dr. Ioan Volcinschi, 1846–1910. În 1883, acesta publica, la Cernăuţi, sub titlul: „Moşitul, Manual pentru moaşe“, prima lucrare de specialitate în limba română.) Un alt demers a fost comunicarea la Societatea Română de Istoria Medicinii – filiala Bucureşti, prezentată în 2002 de Tit-Teodor Gheorghian, fiu (1914–2008), şi Muşat Gheorghian, nepot. Acesta din urmă a dat citire unei biografii inspirate de cea semnată de dr. doc. V. Trifu, completată cu documente aflate în posesia familiei. În 2003, la Suceava a avut loc a XXXV-a Reuniune Naţională de Istoria Medicinii şi Farmaciei. Tema principală, „Istoricul medicinii şi farmaciei în Bucovina, în contextul naţional şi european“, a cunoscut cel mai mare număr de comunicări, printre care şi: „Prof. dr. Octavian Ghe