În Franţa, cu patru zile înainte de primul tur al alegerilor primare socialiste, François Hollande se impune ca favorit, dar şi ca o personalitate credibilă pentru a asuma eventual alternanţa în fruntea statului. Acest tip de scrutin intern este inedit în Franţa, însă democraţia are numai de câştigat.

Orice s-ar spune, chiar şi pentru electoratul care nu are sensibilităţi de stânga, aceste primare sunt importante. Organizate după model american, ele au calitatea de a fi deschise oricărui cetăţean francez, care recunoaşte "valorile stângii" şi care este în consecinţă primit la vot în schimbul achitării unui euro simbolic.

Dintre cei şase candidaţi, François Hollande, în vârstă de 57 de ani este desemnat deja de sondaje drept marele câştigător al acestor alegeri primare, cu 42% din voturi după primul tur şi cu 59 de procente după turul al doilea, câştigător în faţa lui Martine Aubry, lidera socialiştilor, creditată cu 27% din intenţiile de vot la primul tur şi cu 41% la turul al doilea.

Curios este faptul că în urmă cu cinci ani, favorita alegerilor primare socialiste se numea Ségolène Royale, fostă "tovarăşă" de viaţă a lui François Hollande.

Merită menţionat efortul exemplar al lui François Hollande de a se impune ca un candidat situat deasupra tuturor grupurilor şi clanurilor. Pentru a câştiga la nivelul imaginii, el a făcut şi efortul de a slăbi zece kilograme, ceea ce nu este puţin lucru.

Sloganul său favorit este acela că preşedinţia pentru care pledează ar trebui să fie una "normală", deci "morală", mai adaugă el.

În materie de program, ce spune François Hollande nu sună chiar total diferit de ceea ce îşi propun camarazii săi, Martine Aubry sau Ségolène Royal. Specialiştii spun deseori că în Franţa, alegerile prezidenţiale nici nu au în centrul lor un program, ci o persoană: ele pot fi deci definite ca o întâlnire politi