Anii 90 au rămas și acum în memoria reșițenilor, din cauza grevelor istorice care i-au scos în stradă. Cele două mari combinate din oraș aveau probleme financiare, tinerii nu aveau locuințe, iar uzina de apă crea probleme alimentării orașului în sistem centralizat. Astfel că, 1994 a înseamnat zece zile consecutive cu proteste de amploare.
Vremurile în care oamenii mai credeau că pot schimba ceva în viața lor prin acțiunile de protest au trecut demult, sunt de părere sindicaliștii reșițeni. Asta, pentru că, mitingurile istorice prin care guvernanții erau trași la răspundere sunt acum de domeniul trecutului.
“Mișcările de protest de la Reșița i-au speriat pe guvernanți și atunci au înțeles că acestea le pun scaunul în pericol, astfel că în timp li s-a inoculat oamenilor ideea că liderii sindicali sunt mânjiți, ca ies în stradă degeaba și că, rezultatul, grevelor va fi nul, oricum”, crede Marian Apostol, președintele CNS Cartel Alfa Caraș-Severin.
30.000 de reșițeni au ieșit în stradă în ultima zi a protestelor.
În urmă cu aproape 20 de ani însă, Reșița a fost unul dintre cele mai puternice centre sindicale din țară, iar oamenii au reușit să schimbe viitorul orașului cu acțiunile lor de protest.
În pragul desființării
“CSR urma să se închidă, la UCMR oamenii nu își primiseră salariile de câteva luni bune. Media zilnică de participare la acțiunile de protest a fost de 10.000 de locuitori. Cei mai mulți, 30.000 au protestat în ultima seară, atunci când s-au îndreptat multe lucruri pentru locuitorii orașului”, își amintește Marian Apostol, președintele confederației Cartfel Alfa, care a fost în stradă, alături de oameni.
Siderurgiștii și-au cerut drepturile în stradă.
Dacă pe atunci unul din trei reșițeni a avut curajul să își ceară drepturile și să-i sancționeze pe guvernanți, acum crezul o
