E o intrebare care macina tot mai mult pe masura ce criza economica se adanceste peste tot. Cu cat frica si panica pentru ziua de maine se generalizeaza si sentimentele de teama cuprind societatea in intregul ei, cu atat numarul profetilor, salvatorilor milenaristi si misticilor anarhici va creste exponential.

In SUA si in statele din vestul Europei, discutiile purtate in jurul solutiilor pentru iesirea din criza se concentreaza pe doctrine, ideologii si viziuni economice si politice.

E deja celebra valva pe care a facut declaratia lui Nouriel Roubini, laureatul premiului Nobel pentru Economie, despre dreptatea pe care ar fi avut-o Karl Marx in ciuda capitalismului, care sucomba prin autodistrugere. Discutia concentreaza atat de multa teorie, desi este tratata destul de superficial, incat se rateaza un mic amanunt din trecut. Roubini uita sa mai precizeze ca si comunismul a sfarsit si mai prost decat capitalismul. Cel putin acele regimuri politice de inspiratie comunista din Europa de Est, din Rusia si alte cateva tari din lume.

Exceptia din China cu greu poate fi luata in calcul, din moment ce deja de mult timp nu se mai poate vorbi despre un comunism in sensul clasic acolo. In China de astazi economia este o struto-camila care imbina principii ale capitalismului cu alte cateva idei de sorginte comunista. Doar cenzura si incalcarea frecventa a libertatilor omului ce mai aminteste ca sistemul politic chinez si-a pastrat din comunism doar ce i-a convenit. Chiar si asa, controlul puternic exercitat de stat asupra economiei in intregul ei se asteapta a provoca o si mai mare prabusire.

Ceea ce caracterizeaza in primul rand insa pe cei mentionati mai sus si sistemele politice pe care le reprezinta este forta convingerilor si taria argumentelor pe care le aduc in discutie. Statele Unite atat de bine infipte in capitalism, Chi