Când Căpitanul Creangă i-a oferit-o de nevastă pe fiica sa cea mare, Laetitia, Nicolae Ţimiraş avea 33 de ani, absolvise Dreptul, făcuse studii în Occident, era un ziarist cunoscut, un scriitor pe cale de afirmare şi, peste toate celelalte, un boem de nelecuit. Cu doi ani în urmă îi apăruse un volum de versuri, "Cântecul vântului" (1907), cu un an în urmă îi fusese publicată o nuvelă, "Poveste din viaţa răsculaţilor" (1908), iar anul acela, prinzând între coperţi cele mai bune articole pe care le scrisese la "Minerva" – ziar condus de Ioan Slavici - scosese de la tipar o antologie de reportaje: "Lucruri văzute. Însemnări din viaţa unui ziarist". Slujbele din ultimele luni ale lui 1911 – anul căsătoriei - fuseseră pentru ginerele lui Constantin Creangă un adevărat slalom al supravieţuirii: lucrase ca funcţionar la Poliţie, învăţător suplinitor, corector de şpalturi, referent la Casa Şcoalelor şi ajutor de grefier la judecătorie.

Vocaţie literară

Ţimiraş era un bărbat robust, cu umeri puternici şi pântece revărsat, a cărui siluetă disloca mult spaţiu în fotografiile alb-negru pe care familia le-a păstrat de-acum un secol. Statura lui masivă a fost pătrunsă, încă de tânăr, de-o sensibilitate literară căreia, cu tenacitate, i s-a consacrat toată viaţa. În ciuda muncilor paralele pe care a fost nevoit să le facă pentru a se susţine, a lăsat în urmă o mică operă literară de sine stătătoare, înglobând poeme, proză, o biografie premiată de Academia Română, un eseu politic, traducerea şi antologarea a trei volume de versuri din lirica franceză şi interpretarea unui roman din italiană.

Portretul Laetitiei Creangă-Ţimiraş: femeia supusă tuturor răspunderilor faţă de alţii

Laetitia Creangă, unicul nepot pe care Ion Creangă a apucat să îl cunoască, nu a absolvit studii superioare şi nu a avut niciodată serviciu. Ea şi sora ei, Silvia, s-au retras