La 70 de ani dupa ecranizarea neautorizata a lui F.W. Murnau ("Nosferatu"), Francis Ford Coppola scotea pe ecrane cea mai apreciata ecranizare a romanului lui Bram Stoker din timpurile moderne. Filmul lui Coppola e senzual si gotic, dar nu e in esenta decat un love story despre dragostea care invinge moartea si timpul.
La baza filmului a stat, se pare, Winona Ryder, care i-a dat lui Coppola sa citeasca scenariul lui James V. Hart. Filmul a fost la vremea lui un succes de casa si de critica. Revazut azi, isi pastreaza suflul gotic, patima torida si forta infricosatoare a iubirii adevarate.
Interpretarile actoricesti (in special Gary Oldman si Winona Ryder), scenografia si costumele indraznete dar cu un ochi intors spre trecut si muzica melancolica a lui Wojciech Kilar ii dau o savoare care se inteteste odata cu trecerea timpului.
Scenariul lui James V. Hart urmareste fidel romanul lui Bram Stoker, dar modifica finalul. Mina (Winona Ryder) e cea care ii da Contelui Dracula (Gary Oldman) lovitura de gratie. Ranit deja in inima, ea ii taie capul, eliberandu-l. Salvandu-i sufletul, il si pierde in viata prezenta.
Greu de presupus ca, dupa acest final care le pecetluieste de-a pururi iubirea (camera se indreapta spre tavanul castelului, unde sunt pictati accedand in rai), Mina va reveni la casnicia demarata formal alaturi de Jonathan Harker (Keanu Reeves).
In "Nosferatu" lui Murnau ni se spunea ca numai o femeie "pure in heart" poate rupe blestemul lui Nosferatu. In filmul lui Coppola "our love can release us from the powers of darkness, our love is stronger than death", dar, datorita actorilor plini de sex-appeal, glisarea Minei dinspre Jonathan spre Contele Dracula nu e o simpla tradare (inexplicabila pentru mintile inghesuite in reguli dramaturgice stricte).
Desi are aer de "Frumoasa si bestia", ea aduce
