Cand formulam o plangere trebuie sa analizam procesul verbal de constatare a contraventiei sub doua aspecte.
In primul rand, din perspectiva motivelor care atrag nulitatea absoluta sau relativa a unui astfel de proces-verbal. Aceste motive sunt clar stabilite de OG nr. 2/2001, astfel: lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a
semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
Nulitatea se constata si din oficiu.
Important de stiut este faptul ca in cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mentiune despre aceste imprejurari, care trebuie sa fie confirmate de cel putin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului si semnatura acestuia. Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. In lipsa unui
martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la incheierea procesului-verbal in acest mod. De asemenea, pentru mai multe contraventii constatate simultat se va incheiat un singur proces verbal.
In al doilea rand, cand formulam o plangere trebuie sa tinem seama si de motivele care tin de existenta contraventiei. Prin raportare la situatia de fapt, putem considera ca fapta pentru care am fost sanctionati nu a fost savarsita sau nu a fost savarsita de noi. Dreptul roman a stabilit ca procesul-verbal intocmit de catre un functionar public se bucura de prezumtia relativa de legalitate si temeinicie in ceea ce priveste consemnarile faptelor constatate cu propriile simturi.
Intrucat este o prezumtie relativa, aceasta poate fi rasturnata prin
