Interviu cu Liviu Prunaru şi Gabriel Croitoru, violoniştii care au cântat duelul între Stradivarius respectiv Guarneri marţi seară la Timişoara. "Duelul Viorilor" a ajuns în sala Filarmonicii Banatul după ce a încântat publicul din Târgu Mureş, Braşov, Bucureşti şi Cluj Napoca.
Vreo zece elevi cu instrumente în spate şi hârtiuţe în mână au umplut scena Filarmonicii cu emoţiile lor, în timp ce îl urmau respectuos, în şir indian, pe Gabriel Croitoru, pentru un autograf. Se întâmpla la cinci minute de la ultimul val de aplauze, când publicul câştigase Duelul Viorilor şi părăsise deja sala Filarmonicii.
Copiii au ales fără să stea pe gânduri: Stradivarius este preferata. Dar nici Guarneri nu e de lepădat.
Guarneri, sau Stradivarius ?
Liviu Prunaru: Copiii spun adevărul. Eu am trecut de acel moment în care aveam preferinţe. Deja sunt în momentul în care cred că nu contează cu ce cânţi. Mai devreme, contează foarte - foarte mult ce vioară ai. Însă mai târziu, după ce ai cântat şi te-ai format, mâna contează. Nu se poate alege. Este vorba de o afinitate - ce vă place, o soprană, sau un bariton?
Gabriel Croitoru: Evident că alegerea mea e Guarneri. Eu sunt adeptul echipei Guarneri. Singurul Stradivari care există în România aparţine statului, a fost în folosinţa lui Ion Voicu, până acesta a murit. Am susţinut un concurs în 1999 pentru drepturi de utilizare a acestui instrument. Din nefericire - sau poate din fericire, că uite Dumnezeu a reuşit să aranjeze lucrurile mai bine - nu a ajuns niciodată la mine vioara aia, decât ocazional, dar mă bucur că s-a deblocat de acolo de unde era şi astăzi este cântată de Alexandru Tomescu, iar eu am deosebita onoare de a cânta pe vioara care i-a aparţinut maestrului Enescu. Deja mi se pare mult mai frumos. Este un imbold şi un stimul deosebit pentru oricine.
Ce a decis publicul?
Liviu Prunaru: păre