Despre pieţele financiare ştim acum că au uneori un comportament iraţional, că uneori se “crispează”, că alteori se “repliază”, că pot fi foarte repede cuprinse de “nelinişte” sau chiar de “panică”. La prima vedere pare că suntem într-un film ştiinţifico-fantastic, constată Matei Vişniec. Dar de fapt este vorba de o pură realitate în acest peisaj care rămâne straniu şi de neînţeles pentru 99 la sută din locuitorii planetei, mă refer la lumea bursieră.
În ultimii 15 ani roboţii-traderi şi-au făcut apariţia masiv în jocul bursier. Din ce în ce mai performanţe, mai specializate, capabile să analizeze într-o fracţiune de secundă milioane de informaţii şi de date, aceste maşini sunt programate să cumpere şi să vândă acţiuni, să compare şi să ia decizii.
Într-un articol publicat în ediţia de pe 5 octombrie a ziarului LE MONDE se arată că “ofensiva acestor” roboţi are de ce să ne sperie. În prezent, 70 la sută din volumul schimburilor bursiere din Statele Unite şi 50 la sută din schimburile bursiere din Europa sunt asigurate de automate.
Un specialist în electronică explică în ziarul LE MONDE motivele pentru care au început să fie introduse treptat aceste maşini: randamentul lor este mai mare decât cel uman şi în plus nu cer nici un fel de bonus. Iată deci o manieră de a termina cu scandalurile provocate de sumele astronomice încasate de traderi. Câştigurile pe care le aduc roboţii agenţiilor specializate în operaţiuni bursiere nu fac nici un fel de valuri şi apar ca… normale.
Avantajul legat de roboţii-traderi ţine de rapiditatea şi de volumul operaţiunilor pe care le pot asuma. Iată ce scrie LE MONDE: “Aceste automate extrem de puternice execută ordine cât ai clipi din ochi. La Paris, de exemplu, un regulator bursier a recenzat 700 de ordine date într-o secundă, dintre care 200 de acelaşi actor bursier”.
Merită reţinut acest nume “trade
