Se fac presiuni uriase asupra primarilor si oamenilor de afaceri care nu cotizeaza la partidul lui Emil Boc, se plang social-democratii. Ei da, se fac. Au devenit ca aerul, peisajul politic din Romania ar fi bizar in lipsa acestei indeletniciri. Daca baronetul PSD ar avea intelepciunea sa-si toarne cenusa in cap si sa admita ca in momentul cand a inventat oul si gaina persuasiunii electorale a retezat libertatea de constiinta, l-as aprecia.

In teribilul mandat 1992-1996 Ion Iliescu parea vesnic, iar ambitia de a arata natarailor ca numai cei care au mancat salam cu soia sunt romani adevarati a dus la desavarsire paradigma populismului. Si solul era fertil, desigur. Abia iesiti de sub pulpana ocrotitoare a Tovarasului, oamenii aveau nevoie de o noua manta, si inghiteau orice. Chiar si o galerie intreaga de activisti pe stil nou, care implementau socialismul cu fata umana.

Numai ca romanii n-au fost ei mereu prosti, si oleaca de desteptare a dus la instalarea la carma a CDR, care a purces la depedeserizare. Invins de sistem dupa ce a reusit sa curete tara de oamenii lui Iliescu, Emil Constantinescu a deschis partie din nou tovarasilor, de aceasta data rebranduiti sub conducerea lui Adrian Nastase. Socialistii invatasera insa lectia, si au inceput din nou sa se intareasca la orase si sate, inlaturand cei 15 mii de specialisti. Guvernul de atunci n-a prevazut insa fenomenul Basescu, care pornea decis sa distruga star-sistemul din temelii - cum altfel ar fi pus romanii botul?

Numai ca si democratii invatasera lectia, erau decisi sa ia puterea si sa n-o mai scape printre degete.

Din 2004, aduna primari si functionari. Nu altii, ci tot aceiasi, cu mici "scapari", in marile orase. Oameni care dupa revolutie au fost de doua ori la PSD si de doua ori in "partidele democratice" se dovedesc mai mult decat o oaste de stransura: o ar