Criza seamănă tot mai mult cu un personaj misterios despre a cărui intrare în scenă îşi dau din ce în ce mai mulţi cu părerea. Vine săptămîna viitoare şi la noi! zic unii. Alţii o aşteaptă peste vreo lună. Dar de venit vine sigur! Şi nu se ştie cît va sta pe aici.

Sînt 20 de ani de cînd, într-o seară, Ov. S. Crohmălniceanu mi-a spus că dispariţia Războiului Rece şi a regimurilor comuniste din Europa vor avea ca efect întoarcerea capitalismului la perioada în care făcea tot ce voia, fără scrupule şi fără oprelişti. Asta cu ajutorul capitalismului care avea să apară în fostele ţări comuniste. Crohmălniceanu avea de mulţi ani o părere proastă despre comunismul real şi recunoştea că se înşelase în aşteptările sale din anii 50 faţă de comunismul din România.

În ultimii ani ai regimului Ceauşescu, se întreba, fără să găsească un răspuns satisfăcător, cum ar fi putut fi dat jos preşedintele cu sceptru al României. După Revoluţie, Croh a fost unul dintre primii care au spus că noii capitalişti autohtoni vor fi foştii comunişti, securişti sau nu, şi că „ăştia” nu vor avea nici mamă, nici tată, ci vor forja un capitalism sălbatic, inspirat din socialismul profitului personal de care tocmai se despărţiseră. Profesorul a murit la puţini ani după Revoluţie. A lăsat o bibliotecă extraordinară şi o operă consistentă. Dacă ar fi trăit, presupun că ar fi rîs citind ceea ce a spus Nouriel Rubini despre „adevărul” celor scrise de Marx, că pieţele nu se autoreglează, iar capitalismul îşi poate da singur cu stîngul în dreptul, încercînd să-şi sporească profitul.

Cînd lucrurile merg bine pe piaţă, observa Croh, chiar şi marxiştii se îndoiesc de previziunile lui Marx, cînd scîrţîie, lumea îşi aduce aminte de Capitalul lui, iar dacă apare vreo criză Marx e scos în faţă ca sfintele moaşte. Croh avea o părere bună despre analiza şi terminologia lui Marx despre mecanismele