În urma vizitei pe care am făcut-o miercurea trecută, împreună cu un grup de jurnalişti şi bloggeri de vin, la noua cramă (mică) de la Murfatlar, cea destinată vinurilor premium, au apărut, atât pe bloguri cât şi pe Facebook, multe reacţii, unele destul de contradictorii. Mişcarea în forţă a celor de la Murfatlar de a ataca segmentul de piaţă al vinurilor premium nu a lăsat pe nimeni indiferent. O parte din comentatorii cârcotaşi au privit cu condescendenţă "importul" celui mai galonat enolog roman al momentului - Răzvan Macici - tocmai din Africa de Sud direct la bătrânul combinat din Murfatlar. "Mai mult ca sigur n-o să-l lase să-şi facă treaba aşa cum ştie!", au zis ei. "Lupul îşi schimbă părul dar năravul ba!", au zis alţii, mai sceptici... Pe de altă parte, multe voci s-au arătat optimiste, unele chiar entuziaste. "E un moment istoric", au zis unii. "Mai bine mai târziu decât niciodată", au zis alţii. Cert este că toată lumea a reacţionat, mai degrabă emoţional, aş zice eu. Premisele succesului pentru Murfatlar sunt evidente: o investiţie în tehnologie modernă, un enolog de excepţie cu experienţa vastă, parcele de vie selecţionate special pentru acest proiect şi un an în care natura a fost foarte generoasă cu viticultorii. Vorba lui Răzvan Macici: "Ar trebui să fiu foarte slab ca să nu fac vinuri bune în 2010 2011!". Asta e şi părerea mea... Şi atunci, să fie jocurile deja făcute? Vom avea anul viitor un nou lider pe piaţa vinurilor premium? Mă tem că nu e chiar aşa simplu... Mai rămâne o variabilă esenţială: preţul! Cred cu tărie că diferenţa între succes şi eşec va fi dată nu de cel care face vinurile ci de cel care face preţurile. Într-o piaţă în care vinurile autohtone sunt constant supraevaluate, singurul mod în care poţi face diferenţa este să aduci calitate la un preţ corect. Întrebarea este: îşi va asuma Murfatlar acest rol sau va îngroşa rândurile celor