Începutul de săptămână a stat sub „bucuria" începerii anului universitar. Discursuri, fonfleuri, vorbe mari, cifre, nebunii. Am auzit că una dintre universităţile de prestigiu a ajuns la 1.800 de studenţi. O instituţie de învăţământ superior altădată elitistă, în care nu se instruiau decât cei mai serioşi dintre tinerii României, cei pe care dascălii îi pregăteau pentru a fi dintre cei mai dârzi şi „luminaţi". Doar că, în 2011, acea şcoală are 1.800 de studenţi. Ba chiar, are şi secţie de Frecvenţă Redusă. Şi apoi am citit ceva. Lawrence Ellison, preşedintele Oracle, le-a ţinut următorul discurs studenţilor care au terminat facultatea Yale. N-a putut să-şi termine discursul, deoarece a fost dat jos de pe scenă:
„Dacă mă uit la voi, nu văd niciun viitor fericit, nu văd niciun director proeminent. Acum, sigur sunteţi bulversaţi. Asta e normal. Totuşi, vă puteţi întreba, cum vin eu, Larry Ellison, care n-am terminat facultatea, ca să vă judec pe voi, studenţii celei mai renumite facultăţi? Staţi să vă explic! Deoarece eu, Lawrence Ellison, al 2-lea cel mai bogat om al planetei, am picat la facultate şi voi nu. Deoarece Bill Gates, cel mai bogat om al planetei, a picat la facultate şi voi nu. Deoarece Paul Allen, al treilea cel mai bogat om al planetei a picat la facultate şi voi nu". La noi, în România, unde nu avem oameni de valoarea celor despre care s-a vorbit, să ai facultate este încă o realizare. Şi, pentru a obţine o diplomă, tinerii, sau mai bine zis părinţii lor, sunt dispuşi să dea bani grei. La noi nu contează să ai viitorul asigurat, să înveţi, să acumulezi cunoştinţe, să faci ceva cu viaţa ta. Nu! Important este să ai ce pune în ramă, pe perete. Diplome peste diplome. Apoi stai frumos în cur pe scaun, aprinzi laptopul, PC-ul sau ce mai ai pe acasă, stai pe Facebook o zi întreagă şi te lamentezi din cauza sistemului. Ai şcoală, dar degeaba. Di
