În orele antemergătoare votului, statele europene şi SUA au „curăţat" textul rezoluţiei, îndepărtând orice referire la sancţiuni - numindu-le pe acestea „măsuri" şi transformând-o astfel într-o simplă condamnare a violenţelor regimului de la Damasc împotriva populaţiei civile. Acţiunea, menită să îndepărteze obiecţiile Rusiei şi Chinei, care ameninţaseră să blocheze rezoluţia în cazul în care aceasta ar fi conţinut orice fel de ameninţare la adresa Siriei, nu a avut succes: ambele state şi-au folosit dreptul de veto, oprind adoptarea rezoluţiei, care ar fi întrunit altfel o majoritate. Nouă naţiuni, printre care SUA şi statele vest-europene, au votat pentru adoptarea sa, în timp ce India, Africa de Sud, Brazilia şi Libanul s-au abţinut de la vot.

Principala obiecţie a Rusiei - poziţie la care s-a raliat şi China - a fost că o rezoluţie care ar fi inclus posibilitatea unor sancţiuni ar fi putut fi interpretat de SUA şi aliaţii acesteia drept o permisiune de a interveni în conflictul sirian, cum s-a întâmplat şi în cazul Libiei. Ambasadorul american la ONU, Susan Rice, s-a arătat „înfuriată" de neputinţa Consiliului de a adopta rezoluţia şi a numit comparaţia cu rezoluţia împotriva Libiei „un şiretlic ieftin" al unor state care vor să continue să vândă arme regimului de la Damasc, conform cotidianului american New York Times. „În aceste vremuri pline de schimbări, oamenii din Orientul Mijlociu pot vedea acum clar care naţiuni au decis să ignore dorinţa lor de a adopta un sistem democratic, continuând să îi susţină pe nişte dictatori disperaţi şi plini de cruzime", a adăugat Rice.

Ambasadorul Siriei la ONU, Bashar Jaafari, a răspuns declaraţiilor lui Rice cu un atac dur la adresa SUA şi a statelor europene - printre altele şi Germania, despre care Jaafari a declarat că „după ce a urmărit evreii din Europa, acum face pe susţinătorul unei rezoluţii josnic