Criza zonei euro este o criza a lichiditatilor care nu poate fi rezolvata fara interventia constanta a BCE; presedintele BCE participa la ultima sedinta de politica monetara, inainte de retragerea sa din functie, iar Italia este puternic afectata de recenta retrogradare - acestea sunt pricipalele stiri din presa economica internationala de joi.
Criza din zona euro a fost intetita in vara lui 2011 de o componenta care lipsea pana acum din peisaj. Este vorba de fondul european de interventie financiara (European Financial Stability Facility) si de constientizarea, din partea investitorilor, ca acest fond are posibilitatea de actiune foarte restransa.
Investitorii au realizat ca fondul este instituit pentru a sprijini economiile periferice ale zonei euro, precum Grecia, Portugalia sau Irlanda, iar nu economiile sale centrale. Motivul pentru aceasta limitare este simplu - valoarea fondului este de 440 miliarde de euro, iar datoriile cumulate ale Italiei si Spaniei, tarile care sunt urmatoarele pe lista interventiilor financiare, sunt in valoare de 2 trilioane de euro (2000 de miliarde), arata Daniel Gros, directorul Center for European Policy Studies, intr-un editorial de pe Project Syndicate.
Drept urmare, efectul de domino pornit din Grecia afecteaza toata Europa, investitorii neasteptand retrogradarea efectiva, ci retragandu-si banii din bondurile tarilor cu probleme - ceea ce creste dobanzile.
Mai mult, BCE intervenea in piata, la inceputul lui august, pentru a mentine pe linia de plutire costurile de finantare ale Spaniei si Italiei, anuntand ca interventia se va opri atunci cand fondul european de interventie va deveni operational. Totusi, daca BCE se retragea din piata, Italia si Spania ramaneau fara sprijin efectiv, EFSF neavand forta necesara sustinerii acestor economii.
Guvernele din zona euro nu se po
