Vreme de trei zile, Dilema veche s-a mutat la Alba Iulia. Cu surle şi trîmbiţe, cu ceremonialul de schimbare a gărzii, cu tot dichisul, a avut loc prima ediţie a Festivalului Dilema veche. Albaiulienii ne-au primit cu bucurie şi generozitate în oraşul lor, sprijindu-ne la tot pasul.

După fiecare eveniment, am tras cu urechea în stînga şi-n dreapta – oamenii discutau aprins despre ce văzuseră, auziseră, mîncaseră. În locurile strategice din Cetate, există tineri îmbrăcaţi în costume de epocă. De la unul dintre ei, care a acceptat să stea de vorbă cu mine numai după ce l-am asigurat că reportofonul este închis, am aflat că aceşti „soldaţi“, care stau de pază, nu sînt apariţii întîmplătoare, ci sînt angajaţi cu acte în regulă, petrecînd acolo între 8 şi 12 ore pe zi. Mai mult, în cîteva locuri – precum Poarta I şi Poarta a III-a a Cetăţii Alba Carolina, sau la intrarea „Traseului celor Trei Fortificaţii“ – există cineva atît ziua, cît şi noaptea.

Dar pînă să ajungi „să aperi“ Cetatea e cale lungă: mai întîi completezi un formular, apoi eşti chemat la interviu şi, dacă eşti acceptat, urmează o perioadă de training de o săptămînă, timp în care înveţi totul, de la cum să îţi porţi costumul şi arma (care – nu vă speriaţi! – nu este adevărată), la comportamentul pe care trebuie să-l ai cu turiştii. Şi deşi ei nu sînt ghizi turistici, tînărul mi-a spus că, inevitabil, înveţi despre istoria şi geografia locului.

Tot de la interlocutorul meu am aflat şi că, în mod normal, nu este permis statul pe iarbă, dar, cu ocazia festivalului, s-a făcut o excepţie, astfel încît să poată avea loc o mulţime de evenimente în aer liber.

Depărtîndu-mă de locul unde stătea acesta de pază, am dat peste un mic tîrg de obiecte handmade, unde am întîlnit-o pe Ioana Morar – artizan handmade care creează caiete, agende şi albume din pluş de legătorie sau piele artificială,