Câţiva ani la rând am urcat şi coborât scările pe lângă magazinul Luxor Junior, Piaţa Teatrului fiind închisă pentru reabilitare. Iarna o parte din ea se transforma în patinoar, vara într-un şantier ce nu depăşea nicicum faza de pregătire. Apoi s-a întâmplat minunea! Piaţa Teatrului a fost dată în folosinţă, mai bine zis 90% din ea, pentru că dinspre Continental sunt semne că încă se lucrează. Curioşii vin şi se uită ca la urs. Piaţa, mândră nevoie mare de hainele sale noi, se prezintă cu două feţe. Una, mai ştearsă, ziua. Alta în plină splendoare, seara! Ziua lipseşte umbra copacilor. Crengile acelea păzite de câte un bec la rădăcină, vor face umbră abia copiilor celor care se plimbă acum braţ la braţ. O tăbliţă îi opreşte încă de la intrare pe cei care ar vrea să pătrundă pe dalele de poveste cu role sau pe biciclete! Ce fel de piaţă e aceea care nu interzice din start asemenea fapte?

Seara, seara e altceva. Teatrul, Cenuşăreasa, în haine jerpelite priveşte cu jind spre trecătorii care comentează: „E frumoasă.” „Ba e ca Piaţa Ti An Men din Beijing!” Treptele ce duc spre teatru sunt strălucitoare. Toată piaţa e plină de tot felul de corpuri de iluminat, becuri multe ce odată pornite eclipsează soarele! Fântâna arteziană „cântă” de a dreptul, apa ţâşnind din mai multe surse, pe note mai joase sau mai înalte. Nu găseşti o bancă nici cu lumânarea s-o cauţi ziua-n amiaza mare! Dincolo de nişte loturi de plantaţii fără nume, de la localurile de sub magazine se aud ritmuri antrenante. Un tânăr aşezat pe bordura unei plantaţii tastează pe laptop, altul fumează. E ordine şi disciplină. Cum să nu, că doar nenea poliţistu de asta e pus acolo: să aibă grijă!

Câţiva ani la rând am urcat şi coborât scările pe lângă magazinul Luxor Junior, Piaţa Teatrului fiind închisă pentru reabilitare. Iarna o parte din ea se transforma în patinoar, vara într-un şantier ce nu d