În Adevărul de ieri, am făcut cîteva comentarii despre un sondaj care măsoară „starea naţiunii“ în acest moment. Spaţiul nu mi-a fost suficient pentru tot ce voiam să spun, aşa că reiau textul aici, cu cîteva adăugiri.
Pe unde am umblat prin ţară, am întîlnit destui oameni cumsecade, care îşi fac treaba, îşi cresc copiii, nu-şi doresc foarte multe („sănătate să fie, că restul le-om descurca noi!“), n-au uitat – în ciuda necazurilor – să fie veseli. Cînd stai de vorbă, la o bere, în cercuri de prieteni şi cunoscuţi, între amici şi vecini, te simţi ca între oameni cumsecade, nici mai buni, nici mai răi decît alţii. Sondajele însă măsoară percepţiile de ansamblu ale oamenilor la un moment dat şi, tocmai de aceea, nu prea se potrivesc cu ceea ce simţim pe pielea noastră şi cu ceea ce vedem „cu ochii noştri“.
DE ACELASI AUTOR După sfîrşitul lumii Proasta guvernare continuă Majoritatea absentă Mîndria naţională, o dată pe an De curînd, IRES a realizat un asemenea sondaj despre „starea naţiunii“. E treaba sociologilor să interpreteze datele şi să dea explicaţii. Eu constat doar că felul nostru de a ne vedea pe noi înşine e, pe alocuri, confuz şi contradictoriu. 93% dintre concetăţenii noştri sînt mîndri că sînt români, 95% cred în Dumnezeu, 70% cred că românii sînt mai inteligenţi decît restul europenilor. După mintea mea, aceste procente ar trebui să ne dea o foarte mare încredere în noi înşine. Dacă sîntem aşa deştepţi şi credincioşi, dacă sîntem atît de mîndri că ne-am născut în această ţară înseamnă că nimeni nu ne poate sta în cale: ar trebui să construim o Românie pe măsura marilor noastre calităţi. Ei bine, nu ne iese! 70% dintre români cred că „oamenii obişnuiţi sînt neputincioşi în faţa conducătorilor“. Foarte mulţi sînt – desigur – îngrijoraţi de clasa politică, de starea proastă a economiei, a învăţămîntului, a spitalelor (cauzată, evident, tot
