Guvernul României şi-a asumat în faţa FMI unele măsuri în sănătate care merită atenţia noastră. Premierul Emil Boc, forţat de evaluarea FMI, se obligă ca la elaborarea viitorului buget să facă “alocări suplimentare” pentru sistemul sanitar care.. “să includă în necesităţile de cheltuieli şi factorul de îmbătrânire a populaţiei.” Cu alte cuvinte, în analiza, trebuie să considerăm cel mai pesimist scenariu alocarea bugetului de anul trecut şi încă ceva în plus. Este interesant însă că în loc să precizeze o sumă absolută sau un procent din PIB (FMI indicase în materialul său de evaluare ca media pe anul 2009 în ţările recent intrate în UE este 4.9% din PIB) Guvernul României face o trimitere la creşterile indicate în Raportul Comisiei Prezidenţiale privind politica în sănătate, care la rândul ei amintea de creşterea la 6% (OK) DAR în 4-7 ani (!).

Chiar dacă în anul 2012 vom aniversa 4 ani de la lansarea raportului, în timpul primului mandat al preşedintelui Băsescu şi în anul preluării puterii de către actuala coaliţie, luarea lui în considerare abia acum ar permite orice creştere, fie ea şi de numai 0,1% din PIB, fără a încălca promisiunile făcute FMI. Şmecherie tipic dâmboviţeana, atât de păguboasa! În mod paradoxal însă, în pofida celor afirmate iniţial, face imediat o piruetă şi îşi afirmă principalul obiectiv strategic: “stoparea creşterii cheltuielilor”. Ceea ce se întâmplă în sănătate în prezent este o aberaţie. Creşterea eficacităţii şi siguranţei actului medical, oprirea exodului masiv al personalului, creşterea satisfacţiei populaţiei bolnave NU SE POATE FACE FĂRĂ ALOCAREA SUPLIMENTARĂ DE FONDURI! Oricine spune contrariul este fie răuvoitor, fie urăşte acest popor fie este un mincinos notoriu. Teza conform căreia cu stoparea furturilor s-ar putea astupa în totalitate lipsurile din sistem este una profund politicianistă şi nedreaptă. Guvernul se oblig