Te fac să închizi ochii şi să-ţi imaginezi. Ţara dimineţilor liniştite (Coreea): piscuri rotunjite şi verzi ale unor munţi scufundaţi în ape calme, peste care se destramă, scânteind, bruma nopţii. Ţara soarelui răsare (Japonia): vedere de departe, de sub o ramură de cireş înflorit, asupra conului înzăpezit al Fujiyama. Ţara lalelelor (Olanda): o panglică de asfalt, perfect dreaptă, pierzându-se între un câmp galben şi altul roşu. Ţara zâmbetului (Thailanda): bărci cu fructe şi mirodenii., copii şi câini jucându-se în ploaia caldă. Ţara bomboanelor de ciocolată (Belgia): cacao, vanilie, zahăr brun, rom şi siropuri magice, fierbând la foc mic pe o plită rustică şi amestecate de Juliette Binoche.
Există multe alte ţări cu supranume metaforice, catalizatoare de reverii şi de dor de ducă. Este Insula de smarald (Irlanda), Ţara celor o mie de coline (Rwanda), Ţara cedrilor (Liban), a fiordurilor (Norvegia), Ţara tuturor posibilităţilor (SUA), chiar şi Ţara fericirii (Sri Lanka). Unele sunt traduceri occidentale ale vechilor denumiri date de greci şi arabi ori ale pictogramelor care le compun, altele reproduc impresia cea mai puternică lăsată asupra călătorilor moderni, iar altele sunt un link spre produsul cu care ţara contribuie la patrimoniul lumii: lalele, ciocolată, şanse pentru toţi etc. Cele nepoetice trimit la formă (Hexagonul, Cizma), la unităţile administrative (Ţara Cantoanelor), la animalele care o populează exclusiv (Ţara cangurilor) etc.
România nu are încă un supranume de circulaţie internaţională. Cele mai multe referinţe la o căutare, pe internet, a nick name-ului sunt despre Dracula. De altfel, domnitorul valah, transformat de Bram Stoker în vampir, şi Nicolae Ceauşescu sunt personajele asociate de către cei mai mulţi cu România, potrivit unui studiu de acum doi ani. În documentarul Wild Carpathia, realizat de canalul de televiziune Travel.u
